Astăzi, 6 August, întreaga Biserică Creştină Ortodoxă prăznuieşte Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos, sărbătoare ce face parte din categoria ,,Praznice Împărăteşti'' şi ne aduce aminte de revelaţia sau descoperirea slavei dumnezeieşti, eveniment petrecut în ultimul an al activităţii Mesianice pe Muntele Taborului, când Hristos Domnul se schimbă la Faţă, martori fiind trei Apostoli, Petru, Iacob şi Ioan, încât hainele Sale s-au făcut albe ca zăpada, iar faţa Sa strălucea ca soarele, stând de vorbă cu doi profeţi a-i Vechiului Testament, Moise şi Ilie, iar din cer se aude glas ,,Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit, de Acesta să ascultaţi. (Mt.17)
Sărbătoarea mai este cunoscută în termeni populari şi sub numele de probejenie, sau obrejenie, cuvânt de origine slavonă, ceea ce înseamnă transformare, schimbare. Tradiţia populară zice că începând cu această zi, natura întreagă începe să-şi schimbe înfăţişarea, frunzele se îngălbenesc, apele încep să se răcească, cerbii coboară din munte şi spurcă apele, dacă te scalzi te îmbolnăveşti, iarba nu mai creşte, păsările călătoare pornesc spre ţările calde, gospodarii încep a aduna roadele. Se crede că în această zi, dacă este soare, toamna va fi călduroasă şi roditoare, iar dacă este ploaie, toamna va fi rece şi urâtă, că fructele nu mai cad din pomi înainte de coacere, plantele nu mai au puteri tămăduitoare, fiind ultima zi în care se mai pot culege plante de leac, precum busuiocul, leuşteanul, usturoiul şi cele legate de numele Maicii Domnului. Stupii se aduc acasă şi începe cositul otavei. În această zi cine se roagă cu credinţă poate scăpa de patima beţiei sau a fumatului. Nu este voie să ne certăm în această zi deoarece tot anul vom avea parte de supărări, nu este bine să călătorim, căci vom rătăci drumul spre casă, nu este voie să ne spălăm pe cap, deoarece ne cade părul, omul bolnav dacă urmăreşte plecatul berzelor se va face sănătos, boala se va duce de la el după cum pleacă berzele, acum vin în lume un fel de fiinţe numite probeje, trimise de Dumnezeu să facă dreptate celor nedreptăţiţi.
La biserică se aduc în această zi struguri în memoria celor plecaţi dintre noi, grâu ce va fi sfinţit pentru recolta anului următor.
Hristos urcă pe munte cu Apostolii, simbol al înălţării noastre spirituale, care duce la virtutea supremă, dragostea, care ne deschide calea contemplării dumnezeieşti, a drumului către împărăţia lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Damaschinul arată că Hristos s-a Schimbat la Faţă, nu asumând ceea ce El nu era, ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii şi din orbi cum erau, făcându-i văzători, iar Sf. Grigore Palama zice: Hristos deschise ochii Apostolilor Săi, iar aceştia, cu o privire transfigurată de puterea Sfântului Duh, văzură lumina dumnezeiască indisociabil unită cu Trupul Său. De aceea Apostolii spun că faţa Sa sclipea ca soarele, lumină ce depăşeşte percepţia simţurilor, «Precum soarele pentru cele ale simţurilor, aşa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului», zice Sf. Grigorie Teologul. Lumină necreată, nematerială, situată în afara spaţiului şi timpului, aceasta este împărăţia lui Dumnezeu, lumina de care se vor împărtăşi toţi cei ce vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. În cadrul acesta se arată stând de vorbă Ilie şi Moise, profeţi ai Vechiului Testament, reprezentând legea veche, care mărturisesc că Hristos este stăpânul celor vii şi al celor morţi. Sf. Ioan Teologul zice că Dumnezeu este lumină, iar din această lumină ca har îndumnezeitor s-au împărtăşit Apostolii.
Dincolo de timp, Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos intră în timpul Învierii şi al slavei viitoare a lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, descoperă scopul lumii, adică transfigurarea definitivă şi totală a lumii.
