Anul acesta s-a produs un eveniment relativ rar, vineri , 31 iulie, a fost pentru a doua oară Lună plină în cursul aceleiaşi luni calendaristice. În spaţiul culturii britanice acest eveniment are conotaţii specifice, fiind denumit Luna albastră. Atunci când un britanic spune „când va fi Luna albastră" (once in a blue Moon), se referă la un eveniment rar, inedit, a cărui probabilitate de producere este absurd de mică.
Prima Lună plină din această lună a avut loc la 2 iulie, iar cea de-a doua Lună plină din această lună a avut loc la 31 iulie.
Conform „folclorului modern", ori de câte ori sunt două Luni pline într-o singură lună calendaristică, cea de-a doua este „albastră". Această definiţie a Lunii albastre este una modernă. Dacă l-am fi întrebat pe un om din secolul XVI, contemporan cu Shakespeare, ce înseamnă expresia „când va fi Luna albastră", explicaţia oferită nu ar fi avut nicio legătură cu fenomenele astronomice. Pentru oamenii din acea perioadă Luna albastră sau „Blue Moon" nu însemna decât ceva foarte rar.
În prezent însă Luna albastră a ajuns să însemne şi altceva. O primă definiţie modernă a apărut în anii '40 ai secolului trecut. Într-un articol publicat în anul 1946 sub titlul „Once In a Blue Moon", autorul, J. Hugh Pruett, rezuma o încercare anterioară de definiţie din Almanahul Fermierului, publicat în SUA, susţinând că cea de-a doua Lună plină produsă în intervalul de timp al unei singure luni calendaristice este de fapt Luna albastră.
Majoritatea aşa-numitelor Luni albastre nu sunt însă cu nimic diferite de Lunile pline obişnuite, având aceeaşi culoare în tonuri palide de gri şi alb. Este evident că simpla întâmplare a manifestării unei a doua Luni pline în aceeaşi lună calendaristică nu poate avea niciun efect asupra percepţiei culorii satelitului natural al Pământului.
Ultima Lună albastră a avut loc acum aproape 3 ani, la 31 august 2012.
Există diferite teorii şi cu privire la faptul că această Lună plină rară este numită „albastră" („blue"). Una dintre aceste teorii susţine că termenul „blue" provine din cuvântul arhaic „belewe" care înseamnă „a trăda". Oamenii din vechime ar fi crezut că Luna, după care îşi coordonau activităţile agricole, îi trădează apărând plină în mod neaşteptat, în afara periodicităţii calendaristice obişnuite.
Iar cum Luna albastră este o Lună plină rară, de-a lungul istoriei au apărut şi o serie de superstiţii care o însoţesc. Ţinând cont şi de faptul că numărul 31 este „fatidicul" număr 13 inversat, iar data de vineri 13 este şi ea destul de rară în calendar, Luna albastră care a apărut vineri, 31 iulie (aşa cum s-a întâmplat în săptămâna trecută), este şi ea însoţită de superstiţii. Interesant este şi faptul că ultima Lună albastră, cea produsă la 31 august 2012, a avut loc tot într-o zi de vineri.
Conform NASA însă, în ocazii extrem de rare, Luna poate fi văzută cu adevărat albastră. Pentru a vedea o Lună cu adevărat albastră este însă nevoie de erupţia puternică a unui vulcan aici pe Pământ. Spre exemplu în anul 1883 oamenii vedeau Luna albastră în fiecare noapte după erupţia vulcanului indonezian Krakatau cu forţa unei bombe nucleare de 100 de megatone. Norii de cenuşă scuipaţi de vulcan au urcat până la limita superioară a atmosferei terestre, iar Luna a devenit „albastră" din cauza faptului că cenuşa vulcanică juca rolul unui filtru pentru cei care se uitau pe cer. Norul de cenuşă era format din particule cu diametrul de aproximativ 1 micron, dimensiune similară lungimii de undă a luminii roşii. Particulele cu această dimensiune blocau lumina roşie în timp ce permiteau trecerea luminii albastre. Astfel, norul de cenuşă aruncat în atmosferă de vulcanul Krakatau a funcţionat ca un filtru albastru, iar Luna a devenit la rândul ei albastră.
Oamenii au putut vedea Luna albastră şi în anul 1980, după erupţia vulcanului Mount St Helens din Washington (SUA), sau în 1982, după erupţia vulcanului El Chichón din Mexic, precum şi în 1991 după erupţia vulcanului Pinatubo din Filipine. Aceeaşi iluzie a Lunii albastre poate apărea şi după puternice incendii de pădure.
