Întrebări… incomode! „Ideea de democraţie, de capitalism, compromisă?!"

Distribuie pe:

… Înaintea unui răspuns cu „DA" sau „NU", să reţinem un aspect. Unii (şi, încă, nu puţini la număr!) cred că, dacă e democraţie, capitalism (fie el şi de… cumetrie) „poţi face orice". Mai ales (şi în primul rând), dacă ai ajuns la putere. Şi o spunem cu regret - lucru semnalat, de-a lungul anilor, şi de numeroşi cititori ai „Cuvântului liber", că, în numele acestui concept păgubos (a face orice, că e democraţie!), s-au produs în România cele mai mari matrapazlâcuri din istoria ţării.

Şi asta, în numai 25 de ani de aşa-zisa „democraţie".

Câteva exemple. Pentru că „au putut face orice", imediat după 1990, bişniţarii, securiştii şi activiştii de ieri sau angajaţii firmelor de comerţ exterior - deci, cei care au avut „osânză" asigurată, pâinea şi cuţitul în mână, în perioada comunistă - s-au lansat în afaceri. Drept care, deloc întâmplător, din rândul acestora - şi pe parcurs, al urmaşilor lor, au apărut, ca ciupercile după ploaie, milionarii şi miliardarii României. Cum? Exploatând naivitatea şi credulitatea gloatei momite, pe fondul inexistenţei unui pachet de legi, adecvat realităţilor economico-sociale în prefacere. Şi, pe fondul apariţiei unei clase politice avide de putere şi, mai ales, de bani. Mai mult, aşa-zisa „democraţie" i-a răsfăţat (cu privilegii de lux) pe torţionarii dinainte de '89. Pensiile securiştilor, comuniştilor de frunte, călăilor pensionaţi din Miliţie, Grăniceri şi Administraţia Penitenciarelor de altădată sunt, astăzi, cu mult peste salariul mediu pe economie (vezi cazul torţionarului Vişinescu, cu o pensie de peste 3.000 de lei!) şi îşi duc bătrâneţile tihniţi - vile la oraş, case de vacanţe la munte, concedii de lux din pensia cât 3-4 salarii din mediul privat -, în condiţiile în care milioane de români nu şi le pot permite nici dacă muncesc încă 25 de ani!

Pe de altă parte, democra(ho)ţia, în care „poţi face orice", le-a permis (vorba vine!) celor ajunşi, periodic, la Putere, să vândă totul, fără un motiv plauzibil şi pe înţelesul omului de rând: nu doar pământul, glia strămoşească, ci şi bunuri (bogăţii), ce dau (au dat) identitate acestei ţări, acestui popor. Să amintim doar în treacăt de fenomene precum: tăieri de păduri pentru terenuri de sport, proiecte imobiliare, comerţ ilegal de lemn, despre dezastrele ecologice din Munţii Făgăraş, de afacerea „Ştefăneşti" (moşia Nana), pentru care comisarii europeni au demarat o acţiune-pilot împotriva statului. „Iar în cazul în care se constată că România nu a respectat legislaţia de mediu a Comunităţii Europene este foarte posibil să fie demarată procedura de infrigement", se precizează într-un document al Comisie Europene.

Dar, în numele „democraţiei" (desigur, al unei false democraţii!), ne „autodistrugem" nu doar atunci când „ne batem joc" de natura darnică a acestei ţări (denumită de un Papă - Grădina Maicii Domnului), ci şi când ne lipseşte… demnitatea naţională. Să ne amintim că, nu demult, fostul preşedinte al Comisiei europene, Jose Manuel Durao Barosso anunţa că, prin hotărârea unanimă a comisarilor europeni, a fost decisă monitorizarea, în continuare, a României. Întrebarea este: de ce a ajuns, brusc, România să fie monitorizată şi a făcut - cum anunţa Barosso - „un pas înapoi de pe buza prăpastiei"? Răspunsul nu trebuie căutat în altă parte, ci la noi, în „democratica" Românie. În declaraţiile iresponsabile pe care politicienii români le-au făcut - în goana oarbă după putere - atât în ţară, cât şi în străinătate. În lipsa lor de demnitate şi ură a unora (din Opoziţie) faţă de alţii (vremelnic, la Putere). Ţara nici nu a mai contat!

Şi, ca să fim în ton cu realităţile acestor zile, nu putem ocoli nici faptul că ideea de democraţie a fost (şi este) compusă şi de un fenomen postrevoluţionar: corupţia! Şpaga şi „cumetria" au sărăcit România. Bogăţia (averea) sfidătoare a unora - de care scriam şi la începutul acestui comentariu - a fost realizată, exclusiv, prin fentarea legii, prin furtul din banul public, contracte cu statul, prin falsuri şi „învârteli" comise fără jenă, prin relaţii în sferele înalte ale societăţii. Cu sublinierea că avem şi oameni de afaceri veritabili, care au făcut averi prin muncă cinstită!

… Aşa s-a ajuns ca într-o ţară săracă (sărăcită, de fapt) ca România - cu un salariu mediu ce depăşeşte cu puţin 200 de euro - unii aşa-zişi „oameni de afaceri", dar şi politicieni (care tocmai şi-au mărit indemnizaţiile, pensiile şi salariile!), să care banii, în tranşe, cu sacoşele (sacii), să numere milioanele de euro câte o jumătate de zi. Ce denotă acest lucru? Că în „democraţia românească", aşa cum două linii paralele nu se întâlnesc niciodată, tot aşa nici agenda populaţiei nu a avut (şi nu are, încă) vreo şansă să se întâlnească cu agenda politicienilor, a şpăgarilor-afacerişti. Dovada: averea românilor a scăzut cu 18% într-un singur an, de la 13.667 de dolari pe locuitor în 2013, a coborât la 11.191 de dolari în 2014, potrivit Institutului de Cercetare al Credit Suisse, a doua mare bancă elveţiană, citată de Agerpres.

Or, pe fondul îmbogăţirii neruşinate a unor politicieni şi „afacerişti" de doi bani (dar cu conturi, în bănci, de sute de milioane de euro!), Eurostat - biroul de statistică al UE - ne spune un trist adevăr (eludat de guvernanţii noştri!): 41,4% din populaţia României riscă sărăcia sau excluderea socială, reprezentând 8,89 milioane de oameni la nivelul anului 2014. Însă, ceea ce diferenţiază România de toate celelalte ţări este riscul de sărăcie a persoanelor care muncesc, rezultat al politicii salariale. Mai exact, munca nu garantează un standard decentă de viaţă!

De ce această situaţie? Pentru că, în ultimii 25 de ani de… democraţie, banul „luat" din buzunarul cetăţeanului nu ajunge acolo unde trebuie. Ca, de altfel, nici banii împrumutaţi de România, în perioada menţionată (peste 100 de miliarde de euro!).

Însă, democraţia a fost compromisă în ochii românilor şi pentru că, în cei 25 de ani de la Revoluţie, clasa politică le-a tot spus să spere în bine. Oamenii au sperat, şi (doar) cu asta au rămas!

La întrebarea: cum va evolua democraţia (capitalismul)? în următorii ani, în România, doar viitorul ne va da un răspuns. Iar primul pas îl va constitui, probabil, scrutinul din 2016!

 

Lasă un comentariu