Venind de peste tot şi de nicăieri…

Distribuie pe:

A ajuns în fruntea ţării şi a românilor de pretutindeni din neant şi aproape pe nesimţite, aducând cu sine o mai veche moştenire a străbunilor săi înaintaşi: proverbiala fire închisă şi rezervată a vorbitorului de limbă germană, dovadă că „Omul nostru din Ardeal" este, mai tot timpul, tăcut şi rezervat în vorbele rostite în relaţiile oficiale cu cei din preajma lui. Numai că, în realitate, este extrem de vorbăreţ, de ironic, de certăreţ, de mândru şi de fudul în ascunzişul firii sale, căznindu-se din răsputeri să pară că respectă măcar unul dintre principiile înţelepte ale omului tăcut. Acela că cine vorbeşte puţin, n-are cum să mintă mult!

Numai că acum, după trecerea a o jumătate de an de la urcarea sa pe „tronul prezidenţial", românul simplu şi cinstit stă pe gânduri să-i spună sau să nu-i spună că numele lui a apărut pe buletinul de vot ca o certitudine a „lucrului bine făcut". Dar şi că se prea poate să se reîntoarcă de unde a plecat, nu numai surprinzător şi nesperat de repede, dar şi pătat de nefireasca şi ruşinoasa lui lăcomie şi necumpătare, lăsând în urma sa o neaşteptată şi amară dezamăgire! Numai că, din păcate, n-ar fi pentru prima oară în ultimii 25 de ani de hoţie şi de minciună instituţionalizată şi generalizată, de legea fără de legi. De nedemocraţia românească!

Iar aceste întâmplări neîntâmplătoare îmi aduc aminte de spusa, enervant de actuală şi de adevărată, filosofului-moralist francez Jean de Bruyere (1645-1696): „Despre puternicii lumii mai bine să tăcem; să-i vorbeşti de bine înseamnă să-i linguşeşti, să-i vorbeşti de rău e periculos cât sunt în viaţă şi e dovadă de ticăloşie s-o faci după ce ei au murit".

Notă: După vacanţele luxoase şi prelungite în străinătăţi, extrem de costisitoare, preşedintele-sas ardelean şi-a luat şi un „binemeritat" concediu estival la Neptunul Mării Negre şi Albastre. Numai că, între timp, Ţara arde pe plita încinsă de dogoarea secetoasă a Soarelui, iar baba se piaptănă şi cere să i se însuteze simbria din biata visterie secătuită a sărmanei Românii! Mă tem că acest om-preşedinte seamănă tot mai mult cu capriciosul, cu certăreţul, cu arţăgosul şi imprevizibilul său înaintaş. De o ţine tot aşa, aproape sigur are numai trecut, nu şi viitor!

Lasă un comentariu