Într-un cort musulman de nomazi, femeile stau separate de bărbaţi. Nu folosesc mâna stângă când mănâncă sau interacţionează cu ceilalţi. Ele evită întotdeauna să li se vadă talpa picioarelor, fiind considerate gesturi lipsite de respect. Femeile deşertului, când merg la oraş, nu merg singure pe stradă, ci doar însoţite de soţii lor sau de către rude foarte apropiate. Călătorind în grup, bărbaţii merg, de obicei, separaţi. Este un lucru neobişnuit ca o femeie din deşert să călătorească independent. Sunt locuri mai stricte, unde femeile nu au voie nici măcar să conducă o maşină sau să meargă pe bicicletă. Crescând în această cultură, nomazii se comportă acasă într-un fel şi apoi pe străzi altfel, diferit.
Chadorul sau hijabul nu este obligatoriu în familie, însă de la vârsta de nouă ani, orice fetiţă trebuie să îşi acopere capul în public. Chadorul este pavăză moralităţii, valul şi castitatea sunt ca trupul şi sufletul. Femeile îşi asumă portul islamic fără multe nazuri, poate şi pentru că de la vârste foarte mici sunt învăţate că acoperământul e un fel de garanţie a onoarei lor. Iraniencele îşi acoperă capul de secole, teoretic au voie să expună doar faţă şi mâinile. Nu claviculele, nu urechi, nu gât. Importanţa femeilor în deşert atinge uneori cote extreme. De exemplu, bărbaţii tineri nu au voie să mănânce în faţa femeilor în vârstă, mai ales în faţa soacrei. Un asemenea act e considerat o lipsă profundă de respect, în ciuda stilului libertin de viaţă al nomazilor, mândriei lor şi dragostei pentru propria cultură. Cred cu tărie că tradiţiile lor îi fac superiori altor rase.
Am văzut pe cuprinsul Iranului unele dintre cele mai frumoase femei. Pielea catifelată într-o nuanţă deosebită, palid-arămie, ochi de un verde diavolesc, gene perfecte, mâini îngrijite. Dar când temperatura ajunge la peste 40-50 grade C, misterul devine o povară, mai ales când vezi voalurile lungi, mari şi negre din creştet până în călcâi, mâinile pline de bagaje şi voalul ţinut între dinţi, îmbrobodite ca sclavii. Te uiţi la femeie şi vezi numai suprafeţe monocrome, plate, însoţite de mici picături de transpiraţie.
Fiecare ţară are regulile, legile şi tradiţiile sale şi nedrept ar fi să te aştepţi ca o cultură să se aplece în faţa altei culturi exterioare, de aceea, dacă eşti străin, aşa cum am fost eu, trebuie să te documentezi bine înainte de a intra în corturile nomazilor, în grupurile sau în diferite adunări locale. Iranul este o ţară foarte mare şi foarte tradiţională, cenzură este severă, purtarea de chador este obligatorie, la fel şi îmbrăcămintea decentă. Există poliţie care supraveghează dacă femeile sunt îmbrăcate conform prevederilor Coranului. Miliţia morală având sprijinul cetăţenilor conservatori, continuă să aresteze femeile „nemodeste" pe cele care nu poartă voalul cum trebuie. Consensul în privinţa alinierii şi egalităţii între bărbaţi şi femei rămâne deocamdată o fata morgana, aşa cum există iranieni pentru care regulile acestea sunt o corvoadă, există iranieni care le apară cu înverşunare.
Femeia este liberă să se mărite cu cine vrea, indiferent a câta nevastă va fi, dacă părinţii nu se opun şi dacă se dovedeşte că suferă în mariaj, curtea desface căsătoria. Dacă soţiile se plâng de insatisfacţii sexuale şi vor divorţ, trec musai prin cabinetele de consiliere, care încearcă să împace cuplul. Formula divorţului, trebuie pronunţată de către femeie, numai dacă nu este la menstruaţie sau nu s-a culcat cu soţul în lună dinaintea procesului, infertilitatea perechii sau lipsa soţului perioade lungi, care nu permit o viaţă comună. Potrivit legii islamice, femeile nu pot avea niciun fel de contact fizic cu bărbaţii străini de familiile lor.
Adulterul este interzis prin lege şi se pedepseşte prin biciuire, spânzurare sau tăierea capului, moartea „recomandată" în caz de incest sau viol. Deşertul este patriarhal în care femeile nu au voce. Se divorţează greu, poţi doar intui dramele intime dindărătul faţadei, sau atunci când rar sunt povestite prietenilor de Coran. Se practică la scară largă contracepţia prin medicamente, avortul e interzis, dar e sigur că se practică avorturi ilegale când fătul capătă suflet.
Executarea femeilor provoacă multă repulsie pentru cei care sunt străini de aceste măsuri radicale, mai ales când ele sunt descoperite spânzurate, împuşcate sau bătute cu pietre. Multe femei sunt arestate şi ţinute ilegal în închisori. Marea parte a autorităţilor şi clericilor musulmani sunt în favoarea segregării sexelor, şi grăiesc amestecul dintre bărbaţi şi femei, ca fiind corupător. Femeile folosesc bazine de înot doar pentru ele, călătoresc în partea din spatele mijloacelor de transport în comun. În timpul ramadanului (luna de post) 30 de zile, nomazii credincioşi, în general musulmanii, postesc de la mâncare, băuturi şi relaţii sexuale de la răsăritul până la apusul soarelui. Sunt sociabili şi ospitalieri până la Dumnezeu. Ce nu ştie lumea e faptul că Iranul nu e doar un puţ de petrol şi vreo câteva ateliere de ceramică şi artizanat în culori azurii, sau un bau-bau politic, deşertul e imens şi foarte puţin cunoscut.
(va urma)
