„Dintre toate sentimentele pe care Creatorul le-a sădit în inima noastră, PRIETENIA este cel pe care-l putem explica cel mai puţin şi unicul care deosebeşte pe om de dobitoc, lăsând la o parte câinele; pentru că acest animal, are sentimentul iubirii dezinteresate într-un grad ce merge până la sacrificiu, uneori până la neputinţa de a supravieţui morţii stăpânului. DOAMNE DUMNEZEULE, CÂT ESTE DE GREU SĂ-ŢI DUCI VIAŢA FĂRĂ O PRIETENIE, FIE EA CÂT DE ŞUBREDĂ".
Panait IstratI (1884-1935), scriitor român de limba română şi franceză. Situaţia materială grea de la începutul vieţii l-au purtat prin Bucureşti, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris şi Lausane. A fost adesea comparat cu Maxim Gorki, scriitorul rus care şi-a câştigat existenţa ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar, al unui vânzător ambulant. A debutat în literatură în 1906, făcând publicistică în presa muncitorească din România. Colaborează la România muncitoare, Viaţa socială, Dimineaţa şi Adevărul. Trăind în sărăcie, bolnav şi singur, a încercat să se sinucidă în 1921 pe când era la Nisa, dar a fost salvat în ultimul moment, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare adresată lui Romain Rolland. A publicat romanele: Ciulinii Bărăganului. Opera lui Panait Istrate, scrisă în limbile română şi franceză, a fost tradusă în peste 30 de limbi străine, cu toate că marele istoric Iorga nu avea o părere prea bună despre el ca scriitor. A murit în Bucureşti bolnav de tuberculoză, iar monumentul de la mormântul său i-a fost realizat de Miliţa Petraşcu.
***
„În fiecare zi ne împărtăşim de frumos, de lumină, de durere, de bucurie, de tristeţe; există însă o împărtăşire care zideşte calea omului spre divinitate, spre Dumnezeu - SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE cu TRUPUL şi SÂNGELE MÂNTUITORULUI HRISTOS - Calea, Adevărul şi Viaţa, Pacea, Bucuria şi Speranţa noastră".
Radio România - Septembrie 2009
***
„Ce văd este frumos, ce aud este frumos, dar mai este ceva. Acestea sunt lucruri măsurabile, dar mai apare ceva, nemăsurabil, care este SUFLETUL. Cum îl măsurăm? Şi atunci zicem: NOI PERCEPEM DIVINUL DIN AFARĂ CU DIVINUL DIN NOI. E UN SALT".
Plotin (205-270), filosof grec, considerat părintele curentului filosofic cunoscut drept neoplatonism. A studiat filosofia la Alexandria, avându-l maestru pe Ammonios Saccas, un filosof platonician, care, întocmai ca şi Socrate, n-a scris nimic la început. Plotin i-a spus prietenului său când l-a cunoscut pe maestrul său: „Pe acest om l-am căutat eu", şi a stat în preajma lui timp de 11 ani. Şi Origen a fost ucenicul lui Ammonios. A început să scrie la vârsta de 49 de ani, iar lucrările şi prelegerile sale au fost publicate între anii 301-305 sub titlul de Enneade, care cuprinde 54 de tratate, sau comentarii asupra operei lui Platon şi Aristotel. El construieşte o doctrină originală, cu un limbaj eliptic şi adesea foarte obscur, cu formulări tatonate, expunând o filosofie extrem de sistematică, a încercat să concilieze în scrierile sale exigenţele raţionalităţii, caracteristică filosofiei greceşti, cu aspiraţii mistice.
Autor de citate:
„Sufletul tău trebuie să devină frumos şi divin, dacă vrei să contempli pe Dumnezeu în toată frumuseţea Lui".
„Încerc să obţin ca divinul ce se află în noi să se ridice până la divinul care există în univers".
„Moartea înseamnă a-ţi schimba trupul, cum îşi schimbă actorul haina".
„1001 CUGETĂRI"
