Şi nimic nu mai interesează pe nimeni. Nici că ne afundăm în asfaltul încins şi că porumbul îşi usucă ştiuleţii secătuiţi de dogoarea verii; nici că s-au „ascuns" în adâncurile pământului izvoarele fântânilor din curţile ţăranilor, iar vitele le mor de sete; nici că elita bugetarilor şi-a înzecit simbriile şi că doar într-o jumătate de an preşedinţia a păpat toţi banii pe excursii şi pe vizite inutile în străinătate; nici că Justiţia (injustiţia) îi lasă pe jefuitorii ţării, multimilionari în euro, să se plimbe liberi după bunul lor plac; nici că litoralul românesc al Mării Neagre este luat cu asalt de excursionişti din toată lumea şi că-i mare scumpete; nici că pe apele sale plutesc flotele militare înarmate până în dinţi; nici că premierul Ungariei se simte stăpânul ţinuturilor secuimii şi al întregului Ardeal, neezitând să ne predea lecţii de istorie iredentistă pe viu grai unguresc; nici că bolnavii de cancer figurează în statistici mincinoase că şi-au ridicat gratuit din farmacii medicamentele scumpe; nici că aviaţia turcă şi cea israeliană bombardează şi mitraliază ţări arabe vecine după bunul lor plac; nici că finanţele europene se tem ca de moarte de inegalabilul „talent" speculativ al grecilor de a face „daruri" precum în tragica întâmplare antică, cu Calul Troian din Eliada şi Odiseea lui Homer; nici că pădurea românească este „păpată" nu numai de „omida" austriacă, ci şi de cea suedeză, firma IKEA cumpărând pe sume modice zeci de mii de hectare de amenajări silvice din Carpaţii României; nici că peste tot, ziua şi noaptea, lumea tânără şi cea bătrână petrece într-o veselie molipsitoare în festivaluri şi serbări de tot felul; nici că Dunărea maritimă secătuită îşi arată cimitirul de vase şi vapoare scufundate mai recent sau cu sute de ani în urmă; nici cum cutremurele ne vestesc că Apocalipsa e pe undeva, pe aproape; nici că Ţara arde, în vreme ce Guvernul, Parlamentul, Preşedinţia, SRI, SIE se piaptănă, precum baba din poveste!
Notă: Îmi revine în minte şi în suflet legendarul şi latinescul „Timeo danaos et dona ferentes" (Mi-e teamă de greci chiar şi când aduc daruri), expresie găsită în poemul epic „Eneida" al lui Publius Virgilius Maro (n. 70 î. Hr - d. 19 î. Hr), pentru că mi se par nefireşti şi nedrepte suferinţele actuale, materiale şi morale, ale acestui brav popor elen, care prin învăţăturile învăţaţilor săi antici a luminat, civilizat, cuminţit, înfrumuseţat şi creştinat Lumea! Mă întreb şi te întreb şi pe tine, cititorule: Când te îndatorezi băneşte cuiva şi nu eşti în stare să restitui la timpul convenit datoria, firesc ar fi ca acel cineva să nu te mai împrumute mai mult!
Or, bogaţii-cămătari ai acestei lumi ca nelumea n-au respectat vechiul principiu: „Ţi-am dat, îmi înapoiezi", şi au lăsat să se acumuleze datorii cu mult peste puterile suportabile ale grecilor! Iar acum, ce fac bancherii capitalişti? Scot la mezat o ţară a cărui popor merită respectul şi stima tuturor naţiunilor! Şi ştiţi de ce această grabă şi neiertătoare execuţie? Pentru că Grecia a reprezentat şi reprezintă o Mică Insulă Ortodoxă într-un imens Ocean Catolic şi Musulman! Aproape tot aşa cum este şi cazul României! De nu erau ceea ce sunt ei în realitate, între care şi „inventatorii" cuvântului democraţie (de la filosoful grec Democritos, n.460 î. Hr.-d.370 î.Hr.), elenii, cu siguranţă, nu ajungeau în această situaţie jalnică! Iar, în cazul nostru, eram primiţi în NATO şi în Uniunea Europeană (inclusiv în spaţiul Schengen), odată cu Polonia, Ungaria şi Cehia. Acesta este tristul şi crudul adevăr! Aşa că mai încetişor cu convertirea Leului românesc în Euro!
