Un preot avea pe biroul său un registru special pe care scria: „Plângerile unor creştini împotriva altora". Când unul din credincioşi îi dădea telefon pentru a reclama greşelile sau defectele altuia, sau îl vizita în acest scop, el avea răspunsul pregătit: „Stai puţin să iau registrul de plângeri. Apoi voi scrie în el tot ce ai să-mi spui şi tu vei semna".
Ideea unui registru deschis, gata oricând să primească nu numai „plângerea", dar şi semnătura celui ce o făcea, a avut totdeauna un efect invariabil.
„O, nu, nu aş putea să semnez aşa ceva", şi astfel foile au rămas toate albe.
Preotul a păstrat acest registru timp de patruzeci de ani, l-a deschis probabil de mii de ori, dar n-a scris niciodată nimic în el.
Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala, care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană.
În încheiere, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi, sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie în Prima Epistolă a Sfântului Apostol Petru, în cap. 3, v. 10 unde se spune: „Cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune, să-şi oprească limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug".
