Dintotdeauna agricultura fără apă a fost imposibilă. Astăzi, când seceta din sudul şi estul ţării provoacă adevărate dezastre în agricultură, apa este aşteptată de la Dumnezeu, fiindcă sistemul nostrum de irigaţii este distrus, abandonat. Judeţele din centrul şi nordul ţării, inclusiv judeţul Mureş, au fost binecuvântate cu ploi la vreme potrivită, astfel că oamenii, animalele, culturile agricole n-au fost afectate puternic de arşiţă şi de lipsa ploilor.
Atâta timp cât agricultura asigură siguranţa alimentară a ţării, vremelnicii guvernanţi ai României trebuie să-şi îndrepte atenţia şi spre sistemele de irigaţii amenajate în vremea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, să se investească în modernizarea celor existente sau să se construiască altele noi. Arşiţa din ultimii ani face ravagii peste tot în lume, doar acolo unde s-a investit masiv în irigaţii, în special prin metode noi, cum ar fi irigarea prin picurare, rezultatele din producţia agricolă sunt spectaculoase. Aşa că nu trebuie să ne mai mire importul masiv de legume şi fructe din Ungaria, Polonia, Turcia, chiar şi din ţări unde înainte de „revoluţie” România exporta masiv prin Fructexport, instituţie desfiinţată în democraţie. Câte un politician, rătăcit prin Parlament sau Guvern, mai spune că se cheltuiesc prea mulţi bani pentru refacerea sistemelor de irigaţii. Din păcate, nu există o strategie naţională pentru promovarea unor soluţii tehnice privind prevenirea efectelor secetei. Dacă amintesc de faptul că România avea, până în 1989, unul din cel mai performant sistem de irigaţii, cu specialişti pregătiţi în facultăţile de Îmbunătăţiri Funciare, sau la cele de Agricultură Generală, unde se preda timp de un an disciplina de „Culturi irigate”, rişti să fii catalogat nostalgic comunist. Adevărul este că România făcea faţă secetei printr-un amplu system de irigaţii în toate judeţele ţării, mai ales în judeţele din sudul ţării, unde şi în vremea aceea arşiţa se manifesta în lunile de vară. Prostia omenească, hoţia şi lenea, lipsa unor legi care să apere aceste sisteme au contribuit din plin la distrugerea sau abandonarea unor investiţii din banii poporului. Astăzi, când vezi disperarea din rândul populaţiei, alimentată de reportajele televiziunilor cu scene dramatice şi slujbele oficiate de preoţi, rugăciuni şi pelerinaje, îţi vine să strigi către cer „Doamne, de ce ne pedepseşti pe noi cu atâta prostie omenească!". Românii se roagă să fie dezlegate baierile cerului, să slobozească Domnul ploi liniştite peste ţarinile României. Aceste rugăciuni trebuie completate şi cu smerenie creştinească, cu recunoaşterea vinovăţiei pentru greşelile pe care le-am făcut în ultimii douăzeci şi cinci de ani. Este trist că ne aduce aminte de mila lui Dumnezeu doar atunci când suntem îngenuncheaţi de neputinţe. Proorocul Vechiului Testament, Ilie Tesviteanul, a legat ploile timp de trei ani şi jumătate din cauza faptului că regele Ahab, la îndemnul reginei Isabela, s-a lepădat de Dumnezeu şi s-a închinat la idoli. Astăzi, conducătorii României sunt atraşi de idoli: hoţia, minciuna, ipocrizia, sunt hămesiţi după avuţii nemuncite. Nici să cauţi cu lumânare nu găseşti un partid, un parlamentar care să propună o strategie naţională pentru prevenirea efectelor secetei. De pildă, se discută de înfiinţarea unor perdele de protecţie în zonele ameninţate cu deşertificarea, de amenajări forestiere pe terenurile supuse eroziunii şi în locul pădurilor defrişate. O măsură drastică pe care Parlamentul trebuie să o aibă în atenţie o reprezintă naţionalizarea pădurilor.
Nu în ultimul rând, cei care exploatează terenul agricol, musai să aibă în vedere măsuri agrotehnice, dintre care amintim: înfiinţarea de culturi agricole cu soiuri de plante indigene, adaptate la condiţiile de mediu din România. În această perioadă, pentru conservarea apei din sol sunt contraindicate arăturile de vară, cu plugul. Mai bună ar fi o discuire cu discul greu. La fel, pentru pregătirea patului germinativ în vederea semănatului la cerealele de toamnă şi rapiţă, se recomandă pregătirea superficială a terenului prin discuire. Efectele arşiţei în România se pot diminua cu înţelepciune şi în grădinile de lângă casă, prin umbrirea culturilor de legume şi irigarea grădinilor prin picurare, un sistem ieftin, extrem de eficace, aplicat cu succes de israelieni. Să plecăm de la principiul că „Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă şi-n traistă!".
