VINOVAŢI FĂRĂ VINĂ

Distribuie pe:

Trist este când, oriunde ai întoarce privirea nu dai decât de urmele abuzurilor nesancţionate pe măsură, de mizeria împrăştiată cu mult sârg din păturile sociale cele mai joase şi până în vârf, fără un răspuns pe măsură din partea legii. Auzi despre persoane jefuite de către răufăcători, care se bucură fără nici o problemă de libertate, fete tinere violate, care nu mai pot ieşi din casă din cauza denigrării promovate prin intermediul internetului tocmai de către violatori şi familiile lor, de crime pentru care ucigaşul ispăşeşte o pedeapsă de hoţ, de pedofili care fură copilăria fără să fie pedepsiţi, iar cu dosarele care ar trebui deschise pentru aceste fapte s-ar putea construi cu uşurinţă o autostradă de mii de kilometri.

Justiţia trebuie reformată, spunea cu lacrimi în ochi o persoană în vârstă căreia i-a fost furată toată agoniseala de o viaţă fără speranţa de a mai recupera ceva din lucruşoarele vândute de hoţii care nu se aflau la prima abatere. Cine să o reformeze, mamaie? Cine trebuie! Păi, aşa, după ştiinţa noastră de baltă, cum ar veni, avem o instituţie cu rol de garant al independenţei justiţiei şi care trebuie să vegheze la buna desfăşurare a activităţii profesionale a acesteia, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). După cum ajung zvonurile pe la noi, CSM nu se prea ocupă de bunul mers al lucrurilor în justiţie. Mai trage de urechi un procuror care are curajul să spună lucrurilor pe nume, mai anchetează un judecător care s-a urcat beat la volan, lucruri serioase, măi nene… nu, aşa, fleacuri de-astea de doi lei! Ce-i aia un furt nepedepsit, un viol la repezeală şi o crimă banală? Feţele celor din spatele faptelor abominabile joacă într-un teatru de stradă care nu solicită cine ştie ce efort profesional din partea justiţiei şi nici intervenţia CSM. Îngropaţi în dosare de toate felurile, judecătorii şi procurorii numiţi în funcţie de CSM, par a nu sta prea mult cu gândul la victime, multe din ele aflate în imposibilitatea de a-şi plăti un avocat pentru a le susţine pretenţiile ca parte vătămată. Despre avocaţii din oficiu, am auzit şi noi, cei de rând, că nu se înghesuie să îşi preia cazurile repartizate, optând cu uşurinţă să plătească amenda stabilită pentru neprezentare în cauză decât să se complice cu un caz din care nu iese banul. Nu că am avea prea multe lucruri bune de spus şi despre avocaţii care percep nişte taxe strigătoare la cer pentru acţiuni pe care nu sunt în stare să le redacteze corect din punct de vedere al datelor, formei şi mai ales în conformitate cu gramatica limbii române.

Să ne întoarcem însă la reformarea justiţiei. Avem justiţie? Râde amar un domn dintre cei de vârsta a doua, încă interesat de bunul mers al lucrurilor în ţară. Unde e? Nu se vede! Nu se simte! Ar trebui şi să se vadă şi să se simtă, nene! Hai să zicem că nu-i tăiem mâna hoţului şi nu-l tragem în ţeapă pe criminal, dar nu putem fi de acord cu lălăiala continuă şi circul din sălile de judecată. Legile! Legile, sunt de vină, îşi exprimă părerea o altă persoană, participând la discuţia încinsă pe banca unui parc, la umbra castanilor.

Căutând vinovaţii sistemului judiciar din ce în ce mai slab, scăpăm din vedere un lucru esenţial, aş zice eu, legile sunt formulate de către oamenii aleşi în acest sens, iar alegerile ne aparţin. Nu putem spune că alegerile noastre au fost dintre cele mai bune şi nici că vinovaţii pentru tot ceea ce se întâmplă în sistemul judiciar şi toate celelalte sisteme nu am fi tot noi. Pentru ca totul să meargă mai bine, e nevoie de umăr lângă umăr în realizarea unor ţeluri nobile, de compasiune, implicare şi participare efectivă la construirea unei vieţi curate. Atunci când nu vor mai fi tolerate sub nici o formă mizeriile, abuzurile, excesele şi toată pleiada de non-valori, se va curăţa justiţia şi, odată cu ea, codul de valori după care ne conducem.

Lasă un comentariu