Lucas Aldrich are acum şapte ani. El a fost diagnosticat la scurt timp după naştere cu Lisencefalie, o cumplită boală genetică rară, care i-a furat abilitatea de a vorbi şi de a merge. „În ciuda tuturor provocărilor, Lucas e un băiat atât de minunat şi fericit. Ne învaţă în fiecare zi lucruri noi şi este o adevărată inspiraţie", susţin părinţii săi. Unul dintre cei mai importanţi oameni din viaţa lui Lucas este fratele său Noah, care e doar cu doi ani mai mare ca el. „Cu siguranţă au o legătură specială". „Când Noah intră în cameră, poţi observa cum chipul lui Lucas se luminează", a declarat tatăl lor, Brian. Legătura dintre ei e atât de specială încât sunt de nedespărţit. Pe Noah îl întristează însă faptul că cei doi nu se pot juca mereu împreună: „Majoritatea timpului el nu poate face ceea ce fac eu - sport, el doar stă şi se uită", susţine băiatul. Situaţia avea să se schimbe anul trecut, când lui Noah i-a venit ideea de a participa la minitriatlonul pentru copii „Y not tri". Şi nu oricum, ci alături de fratele său. Aşa că cei doi fraţi s-au antrenat timp de câteva luni pentru cele trei probe ale competiţiei: ciclism, înot pe o distanţă de 200 de metri şi o cursă de aproape 5 kilometri de alergat. Pentru a putea participa împreună însă, au avut nevoie de un echipament special cu care Noah să îl transporte pe Lucas, aşa că au folosit o remorcă specială, un bac pneumatic, respectiv un cărucior. „Vreau doar să termin împreună cu Lucas" - spunea Noah. Gestul băiatului de numai 8 ani nu numai că a adus un zâmbet pe chipul fratelui său mai mic, dar i-a impresionat şi inspirat pe toţi cei care au auzit povestea lor. Cei aflaţi pe margine în ziua triatlonului i-au aplaudat cu entuziasm pe Noah şi Lucas la sfârşitul cursei.
