S-au înmulţit nemulţumiţii

Distribuie pe:

A existat vreodată o vreme în care să fie mai multă agitaţie în lume decât e astăzi? Mă îndoiesc de aceasta. În ciuda progresului cu care ne lăudăm, a creşterii enorme a bogăţiei, a timpului şi banilor cheltuiţi zilnic pentru plăceri, nemulţumirea o întâlneşti peste tot. Suntem nemulţumiţi de cei din jurul nostru pentru că nu ne fac pe plac, pentru că nu arată aşa cum am vrea noi, pentru că nu vorbesc cum am vrea noi. Există o lume a nemulţumiţilor. Mulţi, chiar şi dintre cei ce poartă numele lui Hristos, sunt afectaţi de duhul rău al acestui veac.

Se spune despre un împărat că s-a dus în grădina lui într-o dimineaţă şi a găsit totul veştejit şi pe moarte. El a întrebat atunci stejarul de lângă poartă care era problema. Stejarul i-a spus că era sătul de viaţă şi voia să moară pentru că nu era înalt şi frumos ca pinul. Pinul era supărat că nu putea să facă struguri ca viţa de vie. Viţa de vie voia să moară pentru că nu putea să crească vertical şi să facă fructe aşa de mari ca piersicile. Muşcata era amărâtă că nu era la fel de înaltă şi de parfumată ca liliacul.

Şi uite aşa, lanţul se întindea prin toată grădina. Ajungând şi la o violetă, împăratul a găsit-o cu faţa strălucind de bucurie ca niciodată şi i-a spus: „Ei, violeto, mă bucur să găsesc o singură floare mică şi curajoasă în mijlocul acestei descurajări totale. Nu pari să fii deloc deprimată". Violeta i-a răspuns: „Nu, nu sunt. Ştiu că sunt mică, totuşi m-am gândit că dacă tu ai fi preferat un stejar, sau un pin, sau un piersic sau chiar un liliac, ai fi plantat unul. Dar când am văzut că preferi o violetă, am hotărât să fiu, atât cât pot, cea mai frumoasă violetă mică".

 

Lasă un comentariu