Deşi este extrem de întinsă, reproducem in extenso partea a doua a memoriului, fără alte comentarii, pentru interesul pe care ea îl poate conţine cât priveşte o mentalitate politică şovină, românofobă, pentru care orice mijloc de ştergere a identităţii românilor era căutată şi era exploatată de clasa politică ungară din Transilvania şi din Ungaria.
„II. Ca să putem cumpăni întrebuinţarea gazului metan pentru înflorirea industrială după importanţa sa deplină trebuie să avem în vedere situaţia actuală a Ardealului şi importanţa care o are desvoltarea industriei mari, progresarea industrializării, - din punctul de vedere al rezolvirei chestiunei naţionalităţilor.
Precum a expus deja şi Agustin Beksics, până când Ardealul nu este întărit din punctul de vedere al maghiarimei în aşa măsură, încât caracterul său unguresc să poată fi considerat de asigurat şi pentru caz de stăpânire duşmană, până atunci nu putem fi liniştiţi pentru soartea ţării noastre.
Dovada evenimentelor petrecute în timpul din urmă în Balcani, formarea, respective întregirea după naţionalităţi a statelor din apropierea noastră, pretind imperios rezolvirea chestiunei naţionalităţilor în mod grabnic şi temeinic, dar totodată pacinic, în mod demn de un popor cult şi de spiritul epocei noastre.
Rezolvirea chestiunei naţionalităţilor în felul acesta, între împrejurările actuale numai prin industrializarea Ardealului se poate efectua. Aci numai atâta remarcăm, că massele mai mari de naţionalităţi (valahe) s'ar putea scoate din izolarea lor actuală, ostilă pentru cultura maghiară, şi cari masse nu pot fi apropiate de aceasta şi scoase din starea lor mizeră, s'ar putea ridica din cercul lor de idei, strimt şi condus exclusiv [de] conducătorii lor preocupaţi şi ar putea fi făcute mobile pentru învălmăşala vieţii culturale şi economice a naţiunei întregi şi prin aceasta în atmosfera unităţii şi consolidării naţionale maghiare; însă aceasta numai aşa ne-ar putea reuşii, dacă cu ajutorul fondărilor industriale făcute prin ţinuturile locuite de valahi vom transforma surplusul acestei naţionalităţi şi în lucrători industriali.
Asemenea şi surplusul maghiarimei şi în general massele mai mari a[le] maghiarimei iarăşi numai prin stabilimente industriale s'ar putea transplanta în părţile mai periclitate ale Ardealului.
Să tragem folos din învăţăturile exemplelor din ţară şi din străinătate: în partea nordică stabilimentele industriale au transformat văzând cu ochii oraşele: Kisgaram, Rutka, Zsolna în insule considerabile ale limbii maghiare într'o mare străină şi transformă Krompachu-l, care nu demult avea în preponderanţă streini, în «Krompa», cu populaţie în majoritate maghiară. În judeţul Hunedoara industria a făcut în decurs de o generaţie din plasa Petroşanii, curat valahă, o plasă aproape de jumătate maghiară, departe de teritoriul cu limbă maghiară, introducând un ic puternic între Valahimea din Ungaria şi cea din România. Tocmai aşa, cum s'a format în massa polonă din Silezia-Prusiacă regiunea nemţească a Kattovitz-ului şi precum în partea nordvestică a Boemiei populaţia germană de pe valea Eger şi din jurul Elbei este despărţită prin insula de populaţie cehă a minierilor dela Brüh-Dux.
Terenul de gaz metan, spre norocul nostru, parc'ar fi un semn al sorţii, este situat în mijlocul Ardealului, astfel că cea mai mare parte a teritoriilor locuite de naţionalităţi se află în apropierea lui nemijlocită. Iar ţinutul câmpului de gaz deja explorat şi deschis complet, care formează centrul terenului de gaz este astfel situat, că industrializarea şi maghiarizarea lui - prin întrebuinţarea insulelor de limbă maghiară deja existente, - ar duce în legătură, fără întrerupere, maghiarimea din valea superioară a Mureşului şi din judeţul Solnoc-Dobâca, cu cea din Cluj şi din jurul Calatei. Că ce însemnătate are unirea ţinuturilor de limbă maghiară, cari azi sunt separate printr'un ţinut cu limbă străină, - este superfluu să se expună mai pe larg.
Oraşele s'ar putea transforma în centre industriale înfloritoare şi pe lângă aceasta s'ar putea înfiinţa un şir întreg de stabilimente industriale separate, legate de locul exploatării materialelor brute, cari însă fieştecare ar avea importanţa câte unui mic orăşel: cari toate ar fi câte o fortăreaţă a îmbogăţirei naţionale şi totodată focare iresistibile pentru contopirea naţională. (p. 3)(Statistica noastră ne dă dovadă neîndoielnică, că industrializarea şi maghiarizarea sunt împreunate: numărul maghiarimei creşte de două/trei ori mai repede în oraşe ca şi [=decât] în provincie.)
Astfel se pot cucerii prin industrie cu 2-3 sute de mii de oameni un milion de suflete fără nici un sacrificiu ori sforţare specială şi cu aceasta se poate porni cursul asimilării pacinice în proporţii până acum neînchipuite, ceea ce ar fi cu atât mai sigur, întrucât poporul odată industrializat pleacă mai departe şi răspândindu-se în patria maghiară, cât mai curând se asimilează total şi în locul lui intră noui generaţii de-a naţionalităţilor şi să maghiarizează.
Ne-ar conduce prea departe expunerea ideii că ce rezultat ne promite felul acesta a rezolvirei chestiunei naţionalităţilor faţă de sistemul colonizării şi în general a politicei de împroprietărire, propogat de mulţi, însă poate mai puţin îndreptăţit care şi pe lângă jertfe uriaşe promit - în proporţie - cu mult mai mici, mai nesigure rezultate.
Aci am voit numai să relevăm toate acestea, ca să accentuăm cu deplină gravitate importanţa regnicolară a industrializării Ardealului, - care întrece orice altă chestiune - şi care prin formarea şi aglomerarea împrejurărilor deja a ajuns o adevărată chestiune de existenţă pentru naţiunea maghiară.
Ardealul este fortăreaţa de graniţă a patriei noastre; chestiunea posesiunei lui devine din ce în ce mai importantă atât din punctul de vedere al marilor puteri, cât şi din cel al popoarelor balcanice, cari emulează între ele pentru acapararea hegemoniei. Rezolvirea chestiunei naţionalităţilor în felul acela ca gravitatea înafară să se înlocuiască, prin conlucrarea economică pacinică, cu idea consolidării şi contopirei sentimentelor şi culturei, - azi în Ardeal înseamnă asigurarea existenţei noastre naţionale, conservarea integrităţii teritoriale a patriei noastre şi delăturarea marilor neajunsuri ce ne-ar putea surprinde."
Textul se încheie cu o apreciere laconică a editorialistului, la care subscriem, peste timp: „Comentar nu facem, fiind şi aşa destul de instructiv, mai ales în partea II."
