Patriotismul, demnitatea sunt sentimente care s-au „refugiat"undeva, într-o generaţie, din păcate, din ce în ce mai puţin numeroasă, a unor cărturari autentici şi a unor veterani ai războaielor cu arma în mână sau cu peniţa între degete.
Din când în când, în contemporaneitatea galopantă a zilelor noastre, sentimentele acestea se confundă pe stadioane cu orgoliul naţional. Ceea ce nu este rău.
Şi azi, în 2015, numeroase persoane mărturisesc că suprapun mândria de a fi român cu faptul că nu le este deloc ruşine cu naţionalitatea lor; cu ce s-a făcut bine în trecut, cu ce se realizează azi şi proiectele de viitor. De aceea, nu înţelegem cum (şi de ce!) Casa Poporului (azi, clădirea Parlamentului - a doua clădire din lume, după cea a Pentagonului, ca mărime, ce a găzduit numeroase summit-uri naţionale şi internaţionale) le stă unora în gât, ca un stigmat al oribilului comunism distrugător?! Ceauşescu (artizanul ei) este învinuit, de asemenea, că a dat importanţă siderurgiei în combinate falimentare (de pe urma cărora prin industria de armament am trăit binişor o vreme), altor ramuri industriale, în loc să facă o industrie electronică şi informatică. Bun…
… Dar întrebăm: ar fi vândut vreodată Ceauşescu Petrom cazacilor şi BCR austriecilor? Ar fi plătit el de patru ori mai mult decât face, firmei Bechtel ca să îmbuibe nişte jigodii? Ar fi dat (precum o facem azi) cu ghiotura capacităţi economice uitate, ca pe urmă să le cumpărăm produsul? Sub Ceauşescu ar fi avut UDMR (dacă ar fi existat!) curajul şi obrăznicia de a cere autonomia teritorială pe criterii etnice? - un adevărat „stat în stat". N-ar fi mişcat „în front"?, pariem pe asta! Trebuie să fie cineva prea puţin copt la minte ca s-o creadă.
Sigur, Ceauşescu n-a avut blog, ca Iliescu ş.a., azi, şi n-a dat curs, la vremea aceea, informaticii, dar, dacă n-ar fi existat industria de atunci (bună-rea, cum a fost ea), se mai edificau, după '89, vilele de potentaţi curat „democraţi", mai aveam azi multimilionari în euro, în urma spolierii fostei economii româneşti? Categoric, nu! Cu toate păcatele lui - pentru care a plătit mai mult decât se cuvenea! - Ceauşescu a fost patriot, demn. Cum nu sunt deloc majoritatea politicienilor de azi, din întreaga perioadă de după '89. Acum, poarta de Stambul s-a mutat la Bruxelles!
De toate astea, subtilii condeieri de azi nu-şi mai aduc deloc aminte (politrucii, nici atât!), căci n-au cum, într-o lume în care linguşirea a devenit lege universală! Multora, însă, nu le-a dat mâna să le uite. Căci patriotismul, demnitatea sunt sentimente cu care te naşti sau nu. Iar când ele nu se învaţă nici în şcoală, treptat, dispare şi mândria de a fi români!
Din păcate…
