Un aspect capabil să umbrească imaginea Românei în faţa străinilor, dar să ne deranjeze şi pe noi, ţine de curăţenia localităţilor, în special de colectarea selectivă şi reciclarea gunoaielor menajere. În ultimii ani s-a pus accentul pe infrastructura rutieră, mai ales după ce s-a renunţat prea uşor la transportul feroviar. Rar, foarte rar, s-a discutat serios despre schimbarea la faţă a „Grădinii Maicii Domnului", printr-o igienizare şi gospodărire civilizată a deşeurilor. Centrele de colectare s-au profilat, în principal, pe achiziţia fierului vechi, afacere extrem de profitabilă până în momentul când au fost lichidate unităţile industriale, cumpărate prin licitaţii trucate, pentru ca ulterior să fie dezmembrate şi livrate în ţări străine. Deşeurile din hârtie şi mase plastice au rămas la cheremul categoriilor sociale defavorizate, în special al ţiganilor care îşi fac veacul pe lângă gropile de gunoi. Dacă, pe vremuri, organizaţiile de pioneri din şcoli aveau în program, ca activitate extraşcolară, colectarea de hârtie, sticle şi borcane, cu banii rezultaţi organizându-se excursii, (bineînţeles că o parte se depuneau în contul organizaţiilor judeţene, pentru autofinanţare), astăzi, asemenea activităţi ar provoca nemulţumiri în rândul elevilor şi al părinţilor. Nu-i vorba că, în afară de hârtie, sticlele şi borcanele nu le mai cumpără nimeni, fiindcă au dispărut acele puncte de achiziţii de pe lângă magazinele alimentare. Vezi, Doamne, sticla nu se mai caută, iar fabricile de sticlă au fost distruse. În schimb, au apărut ambalajele din material plastic şi peturile aruncate pe toate drumurile. Am văzut, la Barajul de la Bicaz, mii şi mii de peturi aduse de apă, aruncate de turişti, şi de cetăţenii din localităţile învecinate. Energie, gaz metan şi multă muncă risipite de români, din comoditate sau prostie. Vreau să spun că am fost în vizită în Statele Unite ale Americii şi, acolo unde am locuit, la o locuinţă privată, undeva, într-un colţ al terasei erau frumos aşezate patru minicontainere, însemnate cu diferite culori: culoarea galbenă - pentru deşeurile din plastic, albastru - pentru deşeurile din hârtie, verde - pentru sticlă, maro - pentru cele din bucătărie. Mi s-a atras atenţia foarte serios să nu arunc la întâmplare deşeurile, ci doar acolo unde arăta culoarea, fiindcă aceia care transportau gunoiul selectiv pentru reciclare, constatând un amestec de gunoaie, nu le vor mai ridica.
În municipiul Târgu-Mureş sunt amplasate pe străzi coşuri pentru gunoi în amestec, iar în fiecare cartier există locuri special amenajate, cu containere unde se adună gunoiul menajer, tot la grămadă. Noroc cu ţiganii din satele vecine, că vin si scotocesc după peturi şi hârtii, ei mai fac, sărmanii, o selecţie a gunoaielor. Este adevărat că Primăria a încercat, fără succes, să amplaseze containere speciale pentru colectare selectivă a materialelor reciclabile, inclusiv pentru deşeuri din sticlă, pe care nu le mai caută nicio fabrică. Din câte ştiu, mai există o societate târgu- mureşeană care prelucrează asemenea deşeuri. N-a prins la mureşenii noştri obiceiul de a depozita selectiv gunoiul menajer, aşa că experimentul nu s-a extins. În schimb, s-au investit sume considerabile, în euro, pentru amenajarea unor depozite ecologice pentru depozitarea selectivă şi reciclarea gunoaielor din judeţ, la Sânpaul, Sighişoara, Sovata, Reghin, unde se preconiza selectarea gunoaielor în vederea reciclării. Anul trecut am participat la un „spectacol" mediatic organizat de Consiliul Judeţean, la Depozitul de la Sânpaul. Am fost impresionat de amploarea lucrărilor de acolo, dar, din păcate, am rămas doar cu impresiile…, şi nu doresc să mai comentez despre acest aspect, fiindcă, în momentul în care am scris despre afacerea italienilor în cârdăşie cu politicieni mureşeni, la prima tentativă de amenajare a unui depozit ecologic de gunoaie menajere, am fost aspru criticat şi acuzat de superficialitate, de un distins politician mureşean. Până una-alta, şcoala, organizaţiile ecologiste, bisericile, partidele politice, mass-media, toate trebuie să se implice mai mult în conştientizarea populaţiei despre necesitatea colectării selective şi reciclarea gunoiului menajer. În oraşe s-au făcut progrese în acest sens. Putem spune că şi în mediul rural, acolo unde sunt primari gospodari, se colectează gunoiul menajer şi se expediază spre depozitele amintite. De pildă, în comunele Bahnea şi Suplac, am văzut că, vinerea se colectează gunoiul de pe toate străzile, cu maşini speciale, iar un întreprinzător privat a amenajat, la colţul străzilor, ţarcuri pentru depunerea peturilor, cetăţenii le depun acolo, iar când sunt pline, sunt transportate la un depozit, în vederea reciclării. Începutul drumului spre o lume civilizată este favorabil, fiind perfectibil, mai ales că sunt în joc şi bani europeni.
Vreau să amintesc şi despre un aspect mai delicat, lipsa toaletelor publice în satele mureşene, dar şi în oraşe. De pildă, în municipiul Târgu-Mureş, pe locul toaletelor publice s-au amenajat baruri, a rămas una singură, în pasajul din Piaţa Teatrului. Noroc cu benzinăriile moderne de la marginea municipiului, care toate au în funcţiune toalete curate, civilizate. Cât despre satele mureşene vizitate de turişti, şi oraşele mici, aici, nici măcar toalete ecologice nu găseşti. Am fost admişi printre statele Uniunii Europene, această înregimentare presupune să ne aliniem şi la pretenţiile de civilizaţie şi igienă practicate în ţările occidentale. Fiind plecat într-o ţară străină, la un moment dat am avut o nevoie fiziologică şi m-am tras după un copac, la o margine de pădure. Imediat a venit fiul meu şi mi-a atras atenţia că aşa ceva nu se face, chiar dacă sunt la marginea unei păduri. Ruşinat, m-am dus la o toaletă din Grădina Zoologică din apropiere, unde mi s-a permis accesul fără taxă de intrare. Am plecat convins că şi la bătrâneţe mai învaţă omul regulile convieţuirii civilizate. Mai amintesc şi un aspect în aparenţă minor: Dr. ing. Mihai Tomşa circula civilizat cu maşina pe autostradă. În faţa lui, un individ a aruncat un chiştoc de ţigară din maşină. Domnul Tomşa l-a claxonat şi l-a atenţionat cu degetul, iar individul, furios, l-a înjurat. Bine că nu s-a oprit la o confruntare românească!
