În deceniile trecute, educaţia patriotică a tinerilor ocupa un loc important în instrucţia şcolară (chit că se făcea cu „armele" ideologice de atunci). Or, ce reprezintă, din acest punct de vedere, „generaţia internet" (tineri care au acum 18, 20, 25 de ani), născuţi şi crescuţi în România capitalistă? Un fel de corcitură italo-franco-americană, spunea cineva. Ce se întâmplă cu aceşti tineri? Se trag din ţara lui Florin Salam sau din cea a lui Nichita Stănescu?
Nu se poate face nimic, nu sunt bani, ne spune, adeseori, Guvernul, Ministerul Culturii. Sigur, trăim în era internetului, am devenit toţi o nouă generaţie (cel puţin prin preocupări!), uniformizată de comunicaţiile prin satelit, globalizare etc. De ce nu se înfiinţează un departament special, în subordinea directă a Ministerului Culturii, care să promoveze pe nu ştiu ce site-uri, tot ceea ce ţine de adevăratele acte de cultură româneşti? De pe întreg spectrul, până în zilele noastre! Chiar, de ce? Asta, dacă vrem să ne folosim talentul - de care vorbea americanul Brzezynski - în scopul nobil al evoluţiei României, în ansamblul ei.
