Motto:
Pe cel ce mă va mărturisi pe Mine
în fața oamenilor, îl voi măturisi și Eu
în fața Tatălui Meu, care este în ceruri.
Se desfășurau la Târgu-Mureș „Punțile de lumină" ale scriitoarei Mariana Cristescu, iscusită și caldă reuniune culturală, când deschizând o carte apărută la Editura Vatra veche (editor Nicolae Băciuț), primită din partea Preacucernicului Părinte Gheorghe Nicolae Șincan, mă rețin cuvintele: Viața nu înseamnă să aștepți ca furtunile să treacă. Răcolitoare vocabule cărora, desigur, frământările ființei și înțelepciunea le-au fost act de naștere. Am citat reflecția Părintelui la „Punțile de lumină". Revin la miezul ei de pâine. Căci...
Cărțile Părintelui Protopop dr. Gheorghe Nicolae Șincan sunt liturghii de după liturghii. Cuvântul de învățătură din desfășurarea liturghică este reluat în pagină de carte, în miride scrise, devenind permanență spirituală. Rostirea și apoi scrierea învățăturii duhovnicești limpezește gândul și simțirea, mărturisindu-L pe Cel Atotputernic fără de oprire. Astfel, omului i se deschide cale spre a afla, a înțelege și a se bucura; spre a fi ALTFEL. „Pentru minte și inimă", mărturisește Părintele, sunt rostuite în slova cărții meditații, omilii, cuvântări, pilde, parabole și povestiri cu tâlc, după ce au fost spuse în fața Sfântului Altar. Preotul și scriitorul știu câtă nevoie este de merinde euharistică și de înnoire dumnezeiască, spre îndreptare, vindecare și mântuire. În această idee semnează o nouă carte, Dumnezeu aude tăcerile noastre; întru povățuirea și înălțarea celui care are Pământul dar își dorește și Cerul; întru deslușirea jertfei de pe Cruce.
De ce o nouă carte de plide? Pentru că hlamida adevărului hristic trebuie purtată neîncetat, în lacrimă sau surâs, în urcușurile și coborâșurile vieții: Să fim noi cei care-L reprezentăm în lume, cu inima noastră, cu mâinile și picioarele noastre, să fim noi cei ce mărturisim iubirea Sa, evanghelia Sa... (din Să ne îngrijim de zilele veșniciei).
Ne întâlnim, din nou, cu un titlu captatio benevolentiae, de sorginte poetică, așa cum ne-a obișnuit distinsul autor, înscriindu-și în biografia literară: Rugăciunea atinge veșnicia, Ferestre către cer și lume, Aș râde dar nu pot de plâns, La Poarta Raiului nu se stă la rând, Mi-e dor de tine, Doamne, Mi-a băut Domnul la poartă, Aștept să înflorească ruga mea ș.a.m.d.
Cum fiecare carte a Părintelui este și un dicționar de morală creștină, și Dumnezeu aude tăcerile noastre își așează pildele, parabolele și povestirile cu tâlc în cinstiri și propovăduiri ale adevărului creștin. Devin chei-sol în portativele învățăturilor duhovnicești: nemurirea, lumina, smerenia, curajul, sârguința, sfințenia, recunoștința, bucuria, speranța, blândețea, iertarea, răbdarea, veșnicind puterea credinței, apărând cetatea sufletului de ispită, răzbunare, ipocrizie, nepăsare, bănuială, iluzia deșartă. Dintre cele o sută de pilde, parabole și povestiri cu tâlc ale cărții multe poartă, prin nume, încărcătura de semnificație a maximelor, sporind atractivitatea spre o agreabilă și mult-folositoare lectură: Nu uita, nu trăiește în locul tău nimenea; Acolo unde Dumnezeu nu are biserică, își face dracul capelă; Cine vrea minuni să-și întărească credința; Drumul vieții nu are cale de întoarcere; Ca să ajungi la suflet, trebuie să treci de trup; Ispita ne arată cum suntem; Credința, o haină de fiecare zi; Răbdarea este atunci când se termină răbdarea.
Pildele din carte - sugestiv numite de autor și chemări (v. Ieri era prea devreme, astăzi e prea târziu) - se cer citite și recitite, poate învățate pe de rost, pentru ca, la rândul lor, cititorii să le răspândească în numele binelui, a dreptei socotințe, ajungând la „ținta alergării". Cu atât mai mult cu cât ne sunt date, emoționant, cu grijă duhovnicească și părintească: Aveți grijă de voi și de persoanele dragi vouă, atât vă rog!
