Un juriu de 8 experţi internaţionali va evalua, în premieră, vinurile româneşti pentru realizarea primei ediţii a Cărţii Vinurilor din România şi Republica Moldova (The Wine Book of Romania).
Pe 26 şi 27 august 2015, un juriu internaţional se va reuni la Valea Verde, în satul Cund din judeţul Mureş pentru a degusta şi a evalua aproximativ 250 de vinuri de top din România şi Republica Moldova. Rezultatele evaluării vor fi incluse în ghidul „The Wine Book of Romania", primul proiect care reuneşte vinurile din zonele vini-viticole ale celor două ţări, un produs editorial ce urmează să fie lansat în martie 2016.
Se spune că există mai mulţi oameni care să fi călătorit în spaţiu decât cei care deţin în lume titulatura de Master of Wine. Cu toate acestea, juriul „The Wine Book of Romania" include trei astfel de specialişti: Caroline Gilby (Master of Wine - Marea Britanie), Rod Smith (Master of Wine - Franţa), Luiz Alberto (Master of Wine - Brazilia). Alături de cei trei se află importanţi experţi din domeniu precum Paul Robert Blom (degustător internaţional de vinuri - Olanda), Helmuth Koecher (Preşedintele Merano Wine Festival - Italia), Zoltan Szoverdfi-Szep (Preşedinte al ROvinHUd- România), Cosmin Grozea (degustător internaţional de vinuri - România), Mi Yeun Hong (jurnalist şi degustător internaţional de vinuri - Coreea).
Pentru românii de pretutindeni, ziua de 31 august reprezintă un prilej de afirmare plenară a identităţii naţionale, prin omagierea uneia din componentele esenţiale ale identităţii etnice şi ale spiritualităţii poporului, care este tocmai limba naţională. Sărbătorită mai întâi în Republica Moldova, începând cu anul 1990, „Ziua limbii române" a constituit acolo un prilej al afirmării identităţii lingvistice a românilor de pe ambele maluri ale Prutului, în condiţiile în care - atunci, dar în anumite cercuri antiromâneşti şi astăzi - se vorbea şi se vorbeşte, din interese politice şi într-un mod cu totul nefondat ştiinţific, de existenţa unei a unsprezecea limbi romanice, „limba moldovenească".
O propunere legislativă din anul 2011 a 166 de deputaţi şi senatori, adoptată de Parlamentul Romaniei prin Legea 53/2013 instituie şi la noi ziua de 31 august drept sărbătoare a limbii naţionale. În expunerea de motive se afirma, cu justeţe, că „importanţa Limbii Române nu trebuie marginalizată de tendinţele actuale către globalizare, deoarece Limba Română reprezintă fundamentul identităţii naţionale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăţi puternice şi unite."
Sinteză latino-daco-slavă, în care elementul romanic rămâne definitoriu, această limbă „ca un fagure de miere" (Mihai Eminescu) a fost, alături de credinţa creştină ortodoxă, o axă a spiritualităţii noastre şi un mijloc de salvgardare a existenţei acestui neam aşezat de soartă între Orient şi Occident, „în calea tuturor răutăţilor", după cum spunea primul mare cronicar al Moldovei, Grigore Ureche.
Fixată şi mlădiată mai întâi în şi prin creaţia folclorică, Limba Română a fost supusă unui proces de cizelare ce se întinde de-a lungul a peste patru veacuri. Generaţii întregi de cărturari, de la traducătorii primelor cărţi religioase şi alcătuitorii de letopiseţe şi până la truditorii de astăzi pe tărâmul artei cuvântului au înălţat acest falnic piedestal pe care se găseşte limba noastră şi în faţa căruia ar trebui mereu să fie prezentă, cu pioşenie, recunoştinţa tuturor românilor. Pentru că, într-adevăr, fiecare zi ar trebui să fie ziua Limbii Române!
Din păcate, în ultimele decenii, corul „stricătorilor de limbă" este tot mai sonor. De la invazia fără niciun discernământ a anglicismelor şi până la exprimarea agramată din mass-media, de la dispreţul arătat lecturării cărţilor esenţiale ale culturii româneşti în favoarea unor scrieri din culturi „majore", în cazul vorbitorilor nativi de Limba Română, şi până la refuzul, pur şi simplu, de a cunoaşte limba română şi de a vorbi româneşte, sub influenţa unor ideologii românofobe, în cazul etnicilor minoritari, constatăm grave şi continue agresiuni la adresa limbii şi culturii româneşti.
Am dori, în cele ce urmează, să le (re)amintim, întru meditaţie, şi celor care cinstesc limba naţională, şi celor care se arată reticenţi în faţa acesteia, doar câteva cugetări definitorii ale unor mari scriitori şi oameni de cultură din ultimele două secole cât priveşte rolul, rostul şi rostirea limbii româneşti.
„Urmaşilor mei Văcăreşti!/ Las vouă moştenire:/ Creşterea limbii româneşti/ Şi-a patriei cinstire." (Ienăchiţă Văcărescu)
„Limba este cartea de nobleţe a unui neam." (Vasile Alecsandri)
„Limba este însăşi floarea sufletului etnic al românimii." (Mihai Eminescu)
„Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfinţenie această Carte-de-boierie a unui neam călit la focul atâtor încercări de pierzanie." (I. L. Caragiale)
„Apărarea intereselor limbii româneşti e una din garanţiile viitorului nostru naţionnal şi prin urmare e o sfântă datorie patriotică." (I. A. Bassarabescu)
„Limba este întâiul mare poem al unui popor." (Lucian Blaga)
„Orice limbă e oglinda sufletului naţiunii care o creează." (Ion Pillat)
„Nu locuieşti într-o ţară, locuieşti într-o limbă." (Emil Cioran)
„Nicio limbă nu este atât de latină ca a noastră." (Dumitru Stăniloaie)
„Limba română are virtuţi complete, adică poate fi vehicol a tot ce se întâmplă spiritual în om." (Petre Ţuţea)
„Noi nu suntem stăpâni ai limbii, ci limba e stăpânul nostru." (Constantin Noica)
„Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet." (Fănuş Neagu)
„A vorbi despre limba în care gândeşti este ca o sărbătoare. Limba română este patria mea." (Nichita Stănescu)
„Limba este focul veghetor al Patriei, suflarea ei caldă, sănătatea ei liber ziditoare de frumos." (Grigore Vieru)
