Până când!?

Distribuie pe:

Da! Până când românii vor trebui să îndure şi să suporte sărăcia, mizeria şi umilinţa din partea celor aflaţi la putere de peste 25 de ani, de după aşa-zisa revoluţie din decembrie '89, care în afară de libertatea de a vorbi singuri nu sunt luaţi în seamă de nimeni, nu s-a obţinut nimic. În schimb, s-a obţinut dreptul de a pleca să muncească în alte ţări, de a crăpa de foame, de a fi răpuşi de tot felul de boli, până cu 25 de ani în urmă eradicate (exemplu tuberculoza care situează România pe primul loc dintre cele 28 de ţări ale UE), pentru care nici medicii nu au leac, să nu mai vorbim de sistemul sanitar. Însă, ce e mai grav e faptul că s-a acceptat şi se acceptă, fără discernământ, tot felul de reguli impuse de aiurea, de organisme şi organizaţii internaţionale, de susţinătorii şi predicatorii globalizării care, dacă nu ne supunem cu smerenie voinţei lor, ne consideră răzvrătiţi, nişte paria (cerşetori, hoţi, ţigani, criminali, cum se întâmplă şi acum, mai ales la televiziunile şi în presa din Franţa, Italia, Spania, Anglia şi nu numai) ce nu au drept să facă parte din lumea lor „civilizată" decât cu viză specială, acordată tot de ei.

Pentru a uita de toate aceste necazuri, şi a ne mai relaxa puţin, în sâmbetele noastre libere, de „odihnă", dăruite de noua democraţie, evadăm la „proprietăţile" din satul natal sau obţinute în altă parte, reconstituite de un socialism utopic considerându-se că prin oferirea de titluri de proprietate asupra pământului (a câta reîmproprietărire!?), că „lichidează" sărăcia, şomajul, nenorocirile abătute asupra noastră, asigurându-ne libertatea de a muri de foame şi de boli precum cancerul, şi tuberculoza şi de „inimă rea", de multe altele de care nici medicii nu au mai auzit, ridicând cu neputinţă din umeri, de lehamite a tot ceea ce se întâmplă prin spitale şi instituţiile publice.

Fiţi liniştiţi că, guvernanţii şi politicienii, parlamentarii combat prin vorbe şi măsuri fără efecte corupţia, hoţia, într-adevăr atât cât să mai supravieţuim pentru a avea votanţi la alegeri încât să-şi poată păstra scaunul sau de a obţine funcţii publice care le asigură împărţirea, în avantajul lor, patrimoniului şi a banilor publici. De asemenea, nu le este jenă să-şi tripleze salariile pe furiş, cum au făcut-o de curând, iar pe medici, cadre didactice şi funcţionarii publici de rând să-i amăgească cu promisiuni, iar despre lefurile celor ce muncesc la privaţi nu-i interesează, să le mărească patronul, dacă mai rămâne cu ceva după ce îşi plătesc numeroasele dări la stat.

În concluzie, guvernanţii, politicienii, indiferent de partid, sunt interesaţi să ne ţină în viaţă pentru a vota şi de a avea de la cine să încaseze taxe şi impozite. Însă, prin indiferenţa şi dispreţul cu care ne tratează, tot mai mulţi dintre români recurg la gestul fatal al sinucideri (de toate vârstele) pentru a scăpa de viaţa insuportabilă impusă de politicieni care se călăuzesc după zicala că „prostia şi universul sunt infinite". Susţin prostia şi nu o lasă să le scape, trăiesc mult şi bine, precum căpuşa pe corpul animalelor cărora le sug sângele.

 

Lasă un comentariu