O remarcă: se întâmplă să trăieşti ani mulţi printre colegi fără să le fii cunoscut unele din feţele reliefului sufletesc. Până la un prilej al dezlegării de taine… Un asemenea prilej se vede a fi o expoziţie. Autorii picturilor expuse se aflau la prima lor legitimare publică în postura de pasionaţi ai preschimbării sentimentelor în artă, prin puterea magică a culorilor!
Şi, iată-mă vizitator… De cele patru zeci de tablouri expuse, creaţii artistice născute dincolo de ocupaţia profesională diurnă, la focul unei a doua pasiuni, m-am apropiat cu ochii sufletului. Numai aşa, îndeosebi peisajele dominante în expoziţie îşi dezvăluiau în profunzime lumea lor în imagini de Românie pitorească. Din toate unghiurile plăcerii le-am privit…
Şi atunci, nebuniile unei alte vârste trezite în mine m-au împins să alerg şi să mă pierd în acele spaţii de natură mirifică, unde sufletul se simte acasă…
La urmă, am simţit nevoia să scriu în caietul de impresii: „Mulţumiri mâinilor care, după truda zilnică
dintr-un anumit perimetru al datoriei, sunt născătoare şi de artă! Mulţumiri acelora dintre noi cu responsabilităţi obşteşti care au înţeles că o îndatorire elementară pe care o au este şi iniţierea de prilejuri pentru a se cunoaşte mai bine o colectivitate, în folosul apropierii dintre oameni!"
