Odată, un credincios, recunoscut pentru cumpătarea sa, a fost întrebat:
-Cum se face că nu te cerţi niciodată cu soţia ta ?
-Nimic mai simplu, a răspuns el, când suntem ispitiţi să ne certăm eu devin surd, iar soţia mea devine mută.
-Bine , a continuat interlocutorul, dar de ce este necesar ca tu să fii surd şi soţia mută, nu-i suficient doar unul din voi?
-Dacă doar eu aş fi surd, soţia ar fi ispitită să spună lucruri pe care nici ea nu ar vrea să le audă, iar dacă doar ea ar fi mută, aş fi eu ispitit să aud lucruri pe care nici nu le-a spus. Tot aşa zice şi Sfânta Scriptură: „Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică."(Iacov 1, 26)
