Se spune că, undeva, în creier, există un centru de comandă care îţi spune mereu „aşa da", „aşa nu". Centrul acesta majoritatea îl avem genetic, dar dacă nu-i lucrat, dacă nu e antrenat, se atrofiază şi nu mai poate fi reactivat.
La o plăcintărie, am urmărit, dăunăzi, un dialog între o vânzătoare şi un client iritat. Omul cumpărase o brânzoaică, a strâns-o în pumn - ca să privească prin ea ca printr-un ochean - şi a zis că e goală, că n-are brânză. Dacă discuţia s-ar fi oprit aici, n-ar fi fost nimic, primea altă brânzoaică, dar nu şi nu. Clientul, cu alură de mitocan, a emis o… cugetare: „Numai femeile e bine să fie goale". „Iată, na, că ai matale faţă de crai, crai mare - i-a întors-o vânzătoarea. De ce nu te uiţi în oglindă?"
„Da mă-ta, care te-a făcut, de ce nu s-a uitat?", a zis clientul. Odată ajunşi la chestiunea maternă, cei doi s-au „dezbrăcat" complet şi s-au pus pe insulte şi înjurături - spre mirarea şi jena celor din jur!
Şi totul pornind de la o brânzoaică fără brânză… Dacă ar fi fost… un cărnaţ fără carne?!
