Un ziarist român, care a vizitat Germania, a rămas surprins - la Hamburg - de existenţa unor mari trusturi de presă, care, în opinia lui, sunt o prezenţă şi din punct de vedere turistic. Între altele, Ion Cristoiu - căci la el ne referim - cita Grunert Jahr, Der Spiegel, Axel Springer şi Die Zeit. Trusturi ce se fălesc cu clădiri impunătoare, care atrag atenţia imediat călătorului prin Hamburg.
La noi, în România - unde, în primii ani postdecembrişti, s-a câştigat enorm din presă, „pauză totală". Ba, mai mult, şi chioşcurile de presă ce împânzeau oraşele dispar unul câte unul. Chiar şi la Târgu-Mureş!
Nu ne-am propus să contabilizăm numărul chioşcurilor (magazinelor) de presă, care, în ultimii ani (chiar de curând!) stau cu lacătele pe uşă. Atât în centrul, cât şi în cartierele oraşului, reşedinţă a judeţului. Totuşi, o urbe cu o mare tradiţie culturală. Acum, în 2015, poate oricine constata că din chioşcurile în care, prin anii '90 (şi după) se vindea presă scrisă, cele care au mai rămas…funcţionale pot fi numărate pe degete!
Cei care au lucrat în presă (şi) în urmă cu 20-25 de ani, îşi amintesc, neîndoios, de faptul că perioada de după 1990 a însemnat apogeul presei postdecembriste: încredere maximă, vânzări maxime. Titlurile se înmulţeau în fiecare zi, iar ziarele se vindeau ca pâinea caldă, deoarece românii cumpărau presa masiv, pe fondul nevoii de a consuma… informaţii. Ca urmare, tirajele ziarelor generaliste se numărau în sute de mii de exemplare. Atunci, deşi românii erau săraci (nu-i vorbă, sunt şi acum!) - după lunga perioadă de comunism - aveau încredere în presă.
Acum, în 2015? Presa de calitate este în declin. Tirajele multor ziare sunt (e vorba de cele centrale) mai mici de 60.000 de exemplare, unele au chiar dispărut, iar vânzarea presei - care trebuie înţeleasă în relaţie cu numărul de locuitori ai ţării - se apropie de ţări cu o populaţie de două ori sau de trei ori mai mică, cum ar fi Serbia sau Ungaria.
Austria, cu o populaţie de aproximativ 8 milioane de locuitori - are un tabloid („Kronen Zeitung") cu 818.919 de exemplare. Prin comparaţie, cel mai mare tiraj de la noi (în cazul ziarelor aşa-zise „serioase") îl înregistra, la un moment dat, tabloidul „Click", cu 300.000 de exemplare, urmat, la acea dată, de „Libertatea", cu 270.000 de exemplare. Însă, tabloidele nu se citesc. Tabloidele se privesc. Oamenii văd nişte poze (cu femei, mai ales) şi câteva litere mari. Cu toate acestea, specialiştii în materie apreciază că tabloidele vor pieri mai greu în România decât presa de calitate. Întrebarea este: sunt oare cititorii români „răi" de nu mai cumpără, ca prin anii '90, presa de calitate? Sau calitatea ziarelor de…calitate lipseşte?, se întreba analistul Iulian Comănescu, adăugând: „Probabil că vom asista şi la alte decese în 2015, dar e vorba despre titluri care au funcţionat, oricum, ani întregi pe „respiraţie asistată".
Desigur, cauzele declinului presei române libere sunt multe, dar una dintre ele trebuie, în primul rând, relevată. Jurnaliştii - cei grupaţi în fostele trusturi - au început atacuri incredibile unul asupra celuilalt. Fenomen vizibil şi în cazul televiziunilor de altfel. Reprezentând interesele oamenilor de afaceri care le (şi îi) patronează, ziarele s-au manifestat în detrimentul misiunii lor de bază, informarea.
E vorba de informarea adevărată, pe care au decredibilizat-o, subordonând-o intereselor meschine ale unor oameni aşa-zişi „de afaceri". Ba, în unele cazuri, şi-au pus scrisul nu în slujba intereselor cetăţeanului - pe care ar fi trebuit să-l reprezinte (aceasta cumpărând, în fond, ziarele) -, ci în favoarea unor partide şi oameni politici. Cu toate consecinţele care au decurs de aici.
Concluzia? Doar o presă, cu adevărat, independentă (şi nu doar autodeclarată aşa!) va supravieţui. Cititorul de azi nu mai poate fi manipulat! Asta-i clar… Or, şi dispariţia atâtor magazine de presă este, credem, un argument în acest sens!
