Flori din comoara Câmpiei Transilvaniei

Distribuie pe:

În buna tradiţie a culegătorilor de folclor, de poezie „poporală" din Transilvania, de la anonimi din secolul al XIX-lea (vezi Poezii poporale din Câmpie), la studenţi de şcoli gimnaziale şi normale (pedagogice) care publicau în presa vremii, mai ales în perioada interbelică, numeroase culegeri de folclor din zona natală, până la nume consacrate de folclorişti, începând cu iluministul Ion Budai-Deleanu, până la Ion Pop-Reteganul, Ioan Micu Moldovan şi alţii, se înscrie şi demersul de faţă al autoarei Dinuca Burian, o distinsă intelectuală pasionată de trecutul zonei de reşedinţă, oraşul Sărmaşu, judeţul Mureş, din inima Câmpiei Transilvaniei. De-a dreptul meritorie este această strădanie a autoarei de a salva parte din preţiosul patrimoniu folcloric popular românesc din această zonă de Câmpie Transilvană, atât de văduvită de cercetarea folclorică amplă şi definitorie pentru dăinuirea românilor în acest spaţiu atât de încercat de lungi secole de iobăgie până la 1848, apoi de alt tip de asuprire naţională până la 1918, cu urmările lor negative ce se văd şi astăzi. Aşadar, condiţiile politico-sociale şi economice vitrege s-au răsfrânt negativ asupra vieţii culturale româneşti. Din această cauză, multe din valorile spirituale create de popor, în timp, s-au pierdut pentru totdeauna. Mijlocul Câmpiei Transilvaniei a avut şi încă mai are dezavantajul de a fi departe de centrele urbane mari ale Transilvaniei. Înfiinţarea Astrei la Sibiu în 1861 a fost o speranţă în impulsionarea mişcării culturale, inclusiv în Câmpie. Tineri români din zonă, în număr destul de limitat, au frecventat, până la 1918, gimnaziile româneşti de la Blaj şi Năsăud, ori cele catolice/piariste de la Cluj, Bistriţa şi Târgu-Mureş. Cu siguranţă că ei se vor fi dedicat „geniului limbii române", cum a fost şi Ştefan Popu din Silivaşu de Câmpie, care a înfiinţat la Blaj gazeta „Economulu", unde publica şi corespondenţe din Câmpia Transilvaniei. Folcloristul Alexiu Viciu publica la Bucureşti, în 1914, volumul Colinde din Ardeal. Datini de Crăciun şi credinţe poporane, în care apar şi poezii populare din Câmpie, ca şi în volumul Doine şi strigături din Ardeal, antologie de poezii populare, „date la iveală de Dr. Ioan Urban Jarnik şi Andrei Bârseanu", a cărei primă ediţie a fost publicată în 1885 tot la Bucureşti şi considerată „întâia colecţie de poezie lirică populară apărută la noi", fiind „rodul unei activităţi complexe şi îndelungate, desfăşurate în prima ei fază de către elevii din clasele superioare ale liceului românesc din Blaj, în perioada 1863-1878, la îndemnul şi sub îndrumarea profesorului Ioan Micu Moldovanu, iar apoi, în faza următoare, de către cei doi editori, Jarnik şi Bârseanu, cu sprijinul unui grup de cărturari din ţară, îndeosebi al lui Vasile Alecsandri.".

În perioada interbelică, un alt mare moment al redeşteptării noastre naţionale, instituţii de profil de la Cluj, precum Institutul „Arhiva de Folclor a Academiei Române", cel mai vechi institut de cercetare al Academiei Române, înfiinţat în urbea de pe Someşul Mic în 1930, au adunat folclor, inclusiv din Câmpie, o parte găsindu-se astăzi în Arhiva de Folclor a Academiei Române din Cluj-Napoca. Folcloristul Traian Gherman, originar din Corpadea, de la marginea spre Cluj a Câmpiei, a redactat la Blaj, în perioada 1923-1927, revista de folclor, cu un titlu foarte sugestiv, „Comoara Satelor", unde sunt culese şi poezii populare din Câmpia Transilvaniei. În anul 1929, folcloristul T. Podariu a publicat Flori de pe Câmpie. Poezii populare, volum apărut la Editura Asociaţiei Astra. Vasile Netea împreună cu Eugen Nicoară au publicat în 1936 volumul de folclor Murăş, Murăş, apă lină. Ioan Velcherean a cules folclor publicat în 1972 cu titlul La mândruţa pe câmpie. Folcloristul Vasile Pop a cules, de asemenea, poezii populare publicate în anul 1979 cu titlul Pe Mureş şi pe Câmpie. Un alt folclorist al zonei este Vasile Conţiu din Râciu, care a publicat volume de culegeri de folclor poetic şi muzical de pe Câmpie în anii 1992-1996.

Ideea autoarei volumului de faţă, de strângere a creaţiei populare s-a dovedit valoroasă, deoarece unii informatori de la care a cules unele poezii populare, în urmă cu doar câţiva ani, au trecut în lumea umbrelor. Exemplul autoarei ar putea relansa interesul altor intelectuali din Câmpia Transilvaniei - dacă ne referim doar la această zonă - pentru valorificarea creaţiei populare, până nu este prea târziu, până mai trăiesc reprezentanţi ai generaţiilor care fac legătura cu lumea românească de dinainte de cel de-Al Doilea Război Mondial sau imediat de după Război, când fondul folcloric popular era atât de generos şi s-a transmis urmaşilor.

Predomină în această culegere oraţiile de nuntă, cântările religioase, blestemele, muncile la tors şi ţesut, înstrăinarea, războiul care seceră vieţi, trecerea timpului şi îmbătrânirea (vezi Dumineca-n sărbători), muncile câmpului, la secerat, poeziile de dragoste, gingăşia şi frumuseţea femeii, aspiraţiile spre frumosul etic, bucuria pentru înfăptuirea României Mari (vezi În pădurea Clujului), create cu o mare frumuseţe şi expresivitate poetică, remarcabilă şi cuceritoare fiind autenticitatea trăirii de către popor, cu mare vitalitate, a unor momente importante ale vieţii omului.

Mai întâi, autoarea trece în revistă principalele etape ele vieţii omului cântate în poezia populară, apoi înşiră, iarăşi cu exemple, marile evenimente de peste an, cu ritualul lor specific din satele sărmăşene. „Comunităţile săteşti tradiţionale, din a căror evoluţie a rezultat oraşul Sărmaşu, au adus până în epoca contemporană o bogată zestre de cultură orală, de credinţe şi datini legate de timpul astronomic şi de momentele importante ale vieţii omului. Locuitorii satelor sărmăşene au preţuit şi transmis de la o generaţie la alta portul de sărbătoare, creaţia poetică orală, cântecul popular, frumuseţea şi virtuozitatea dansurilor locale" - afirmă, pe bună dreptate, autoarea în lucrare.

Dinuca Burian a cules poeziile populare de la: Emilia Boia (84 ani), din Sărmăşel-Gară; Maria Coprean (84 ani), din Sărmăşel Sat; Rozalia Moldovan (68 ani), din Sărmăşel-Gară; Maria Baciu (69 ani), din Sărmăşel-Gară; Laura Vinţeler (66 ani), Sărmăşel-Gară; Aurelia Chiş în 2002 (decedată), Sărmaşu; Ana Burian în 1992 (decedată), Satu Nou; Maria Vodea în 2002 (decedată), Sărmaşu; Susana Cămărăşan (75 ani), din Sărmăşel-Gară; Lenuţa Rău (58 ani), din Sărmaşu; Ana Uţiu, prof. înv. primar, din Cămăraşu, jud. Cluj; Ana Şugar (75 ani), din Sărmăşel Sat; Felomena Bucur, prof. înv. primar, din Sărmăşel Gară; Gheorghe Şugar, în 2012 (decedat), veteran de război, din Balda; Elena David (48 ani), din Balda; Laurean Pop (75 ani), din Vişinelu şi Fironica şi Ilie Hulpe, din Sărmaşu.

De semnalat cuvintele şi expresiile specific populare din zonă: găzdoaia căşî (casei), găzdacă, şoşii (stâlpii), blăstăm, zâm o ţâră, pită, nu-i modru, te-o vorovit, ciuit, celuit (înşelat), ceriu, ţărna, io (eu), clop, bănat (supărare, tristeţe), să-i uşte (usuce), îi mere (merge), s-omineşti, m-am ruminit, am zăbăgit, sară, săcerat, dădeai cu brâglele, tulesc oile la vale, cingeu, figeu, fata giacului, budâia, tomneşte cu ceterea, mulce (multe), când se coc secările, cân' îi mere a peţi, cinaşu' mami, zâ-mi o ţâr cu cetera, io ce văd, laibăr fain cusut cinaş, opcincuţă, obgele, nojâţă, cosâţă, aşa gătată, bumburei, pumnişori, algi (albi), sace etc.

Pecetea timpului modern se distinge iarăşi din cuvinte şi expresii literare şi îngrijite, fiind abandonate cele populare: abandonaţi, seara, înserat, spălai rufele, carul merge etc.

Alte cuvinte şi expresii indică o perioadă de timp destul de uşor de precizat: galisan (dat la găina dusă la nănaşă) (anii 70-80 ai secolului trecut); telefonul ţi pe masă; m-aşteaptă trenu-n gară; Frunză verde de cicoare, Sărmaşu' îi oraş mare; Vai săracul clopul meu/ Şade-n ladă la ghirău; Că are punga la cojoc/ Şi mi-o da şi mie-un zlot./ C-are punga la cheptar/ Şi mi-o da şi un creţar (sec. XIX, cel puţin); maşină Dacia; c'au plecat, lăsându-şi ţara,/ şi s'au dus înspre Italia (Primul Război Mondial); Împărate, Împărate,/ Fă pace, nu te mai bate (idem) etc.

Unele poezii au un scop moralizator: Într-o zi de dimineaţă (blestemul mamei pentru rea comportare faţă de ea). Vechimea unora se identifică prin apelul la situaţii istorice distincte: în Baladă de haiducie 1 se invocă: „Până-i pica rob la turci", aşadar balada trebuie să fie din secolul XVIII, cel puţin. Doină de jale pare inspirată din Codrule, codruţule, de Mihai Eminescu. Sunt culese multe pricesne, cu motive religioase şi morale, cu exprimarea adoraţiei totale faţă de Hristos şi lamentări faţă de destinul omului. Într-o priceasnă se spune de faptul că „La Nicula-n codru des/ Maica Sfântă şi-a ales,/ Loc de mănăstire/ Pentru a lumii măntuire". Sunt culese, de asemenea, multe colinzi frumoase. Unele balade au o mare încărcătură de fabulos, cum este Cântecul Anei, fiind o poveste de iubire foarte frumoasă, cu final fericit. Frumoasă este şi o variantă a Mioriţei, intitulată Mioriţa din Ardeal. De remarcat şi umorul popular din unele strigături (mai ales la „dusu găinii" la nuntă), ironii/autoironii la adresa unor stări morale şi defecte fizice: urâţenie, lene, nepricepere, superficialitate, agresivitate etc.

Volumul este sprijinit de o minunată ilustraţie cu fotografii ale unor formaţii de dansuri populare din zonă, cu frumoase costume populare româneşti.

Valorile noastre etno-literare şi muzicale create de popor nu trebuie nicidecum lăsate să piară, aşa cum au pierit atâtea în istoria noastră, adevărate tezaure pe care le-a creat neamul nostru. Autoarea reuşeşte să demonstreze că puterea creatoare a poporului nu se stinge niciodată, confirmând bogăţia lui sufletească, voinţa lui de-a trăi frumosul şi de-al promova cu fast, mai ales în momentele cruciale ale vieţii, dar şi în cotidian, în comuniunea permanentă cu natura, şi în ceremonii tradiţionale, laice şi religioase. Fiind oarecum la început de drum în acest domeniu, autoarea - deşi a mai publicat în monografia Sărmaşului câteva culegeri -, cu siguranţă că nu se va opri aici, pentru că satul din această zonă a Câmpiei Transilvane mai are încă tezaure de oferit.

 

Lasă un comentariu