Am recitit nu demult, cu aceeaşi plăcere, emoţie şi interes ca prima dată, această povestioară care m-a impresionat foarte mult şi ca orice lucru frumos şi folositor, încerc să-l împart cu dumneavoastră, cititorii noştri statornici. Iarăşi, sper ca printre aceste rânduri să găsească fiecare gândul cel frumos.
Cu câţiva ani înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, exista un cuplu care se iubea foarte mult. De fiecare dată bărbatul, în orice ocazie, încerca să-şi arate dragostea faţă de ea. Ea era frumoasă, sensibilă, dar şi firavă din punct de vedere al sănătăţii.
Începând războiul, bărbatul este nevoit să meargă pe front, unde trece prin foarte multe încercări şi de multe ori ca prin minune scăpă să nu fie ucis. Se ruga în fiecare zi să-l ajute Dumnezeu să trăiască pentru a se întoarce acasă lângă soţia pe care o iubea atât de mult. Fiecare gând al său era să o strânga din nou în braţele sale şi-i dădea putere să reziste foamei, frigului şi rănilor.
Când se termină războiul, mai fericit ca niciodată, porneşte către casă parcă plutind… În drum, aproape de satul său, se întâlneşte cu un prieten de familie, care după bucuria de a-l revedea viu şi întreg, încerca să-l consoleze pentru încercarea prin care trece…
- Care încercare? întrebă neliniştit bărbatul.
- Încă nu ai aflat?... soţia ta a avut o infecţie foarte grea, a scăpat cu viaţă, dar acum chipul ei este deformat, răspunse prietenul trist.
Bărbatul cade aproape leşinat şi rămâne plângând cu amar pe marginea drumului…
Spre seară ajunge acasă. Soţia lui, după bucuria revederii şi mulţumind lui Dumnezeu pentru minunea de a-l ţine în viaţă, se aşează la masă şi… realizează că mult iubitul ei soţ şi-a pierdut vederea în război! Crezând că printr-o rană de război a rămas orb, nu-l întrebă niciodată despre acest lucru, pentru a nu suferi şi mai mult. Îi acordă îngrijirea cuvenită cu multă dragoste şi trăiesc fericiţi încă cincisprezece ani.
După aceşti ani, din cauza unei boli incurabile, pe patul suferinţei, soţul îi închide ochii mult iubitei sale soţii şi… îi deschide pe-ai lui!
Pentru cincisprezece ani s-a prefăcut că este orb, ca să nu îi mărească suferinţa soţiei sale…
Asta-i iubirea cea adevărată!!!
