Printr-o hotărâre aprobată recent de Guvern, a fost completată procedura de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copiilor cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate, serviciile de care aceşti copii pot beneficia, precum şi modul de lucru al autorităţilor publice cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului.
Noile măsuri vizează sprijinirea şi eficientizarea procesului de identificare a tuturor copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, precum şi a celor care au revenit în ţară după o experienţă de migraţie de cel puţin 12 luni, fiind stabilite modalităţile concrete prin care unităţile şcolare şi serviciile publice de asistenţă socială trebuie să colaboreze în sprijinul acestei categorii de copii.
Astfel, potrivit actului normativ, serviciul public de asistenţă socială va solicita, în ultimul trimestru al fiecărui an, unităţilor şcolare aflate pe raza lor administrativ-teritorială, informaţii cu privire la copiii cu un singur părinte plecat în străinătate, cu ambii părinţi plecaţi în străinătate, cu părintele unic susţinător plecat în străinătate şi cu cei reveniţi în ţară după o experienţă de migraţie de cel puţin 12 luni.
Listele nominale cu toţi copiii aflaţi în aceste situaţii se întocmesc de către unităţile şcolare în cel mult 15 zile de la solicitare şi vor cuprinde datele personale şi adresele de domiciliu ale copiilor şi ale familiilor acestora. După primirea datelor, serviciul de asistenţă socială are obligaţia de a se deplasa la domiciliul copilului şi de a verifica dacă părintele plecat în străinătate a notificat, conform legii, plecarea sa, precum şi desemnarea unei persoane pentru îngrijirea copilului.
În primele 6 luni de la nominalizarea persoanei, serviciul public de asistenţă socială va vizita o dată la două luni domiciliul persoanelor desemnate, în vederea informării şi consilierii acestora privind răspunderea ce le revine în creşterea şi îngrijirea copilului. Ulterior, vizitele vor fi realizate semestrial. Totodată, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială urmăreşte randamentul şcolar al copilului şi, în cazul scăderii acestuia, îl informează în scris pe învăţător sau diriginte, care are obligaţia de a solicita sprijinul consilierului şcolar din cadrul centrului judeţean de resurse şi asistenţă educaţională.
Prin noile modificări legislative, se are în vedere şi identificarea copiilor care se află în situaţii de risc de separare de familie. Criteriile pe baza cărora se evaluează situaţiile de risc au în vedere date despre gospodărie, despre familie şi situaţia economică a acesteia, date despre membrii familiei şi despre persoana care îngrijeşte copilul (copiii), informaţii referitoare la practicile parentale şi sănătatea copilului, precum şi dezvoltarea sa în funcţie de segmentul de vârstă în care se află, date despre educaţia şi bunăstarea copilului, precum şi date despre locuinţă.
În urma vizitelor, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială va întocmi un raport ce va fi adus la cunoştinţă atât familiei, cât şi persoanei care îngrijeşte copilul, raport ce va conţine informaţii cu privire la performanţele şcolare, starea fizică a copilului, grupul de prieteni şi anturajul acestuia.
În cazul identificării unor semne de abuz, neglijenţă sau exploatare, va fi contactată direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului pentru iniţierea procedurilor prevăzute de lege.
În cazul în care, în urma evaluării, se constată că există suspiciuni de afectare a stării emoţionale a copilului, situaţia şcolară şi integrarea acestuia în mediul şcolar nu se îmbunătăţesc, starea sa de sănătate este degradată sau este constatată afilierea copilului la grupuri cu un comportament infracţional, reprezentantul social are obligaţia de a solicita în scris sprijinul serviciilor de specialitate, în conformitate cu problemele remarcate.
Reamintim că, în 2013, Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului a fost modificată şi completată, introducându-se o secţiune destinată protecţiei copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, care vizează, printre altele, obligaţia părintelui care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul să notifice serviciile publice de asistenţă socială cu minimum 40 zile înainte de a părăsi ţara.
