„Eu sunt creştin, cred în Dumnezeu şi în dumnezeirea lui Iisus Hristos tot aşa cum până la mine au crezut remarcabilii oameni de ştiinţă: Tiho-de Brahe, Copernic, Decart, Newton, Leibnizz, Pascal, Grimaldi, Euler, Ghiulden, Boşcovici, Herşeli şi alţi mari astronomi şi matematicieni şi astronomi din trecut... şi dacă mi s-ar cere să arăt motivul, l-aş arăta cu plăcere. S-ar vedea că convingerile mele sunt rezultatul nu al unor prejudecăţi din naştere, ci ale unei CERCETĂRI ADÂNCI".
Augustin Louis Cauchy (1789-1857), a fost unul din cei mai importanţi matematicieni francezi. A demarat un proiect important de reformulare şi demonstrare riguroasă a teoremelor de algebră, a fost unul dintre pionierii analizei matematice şi a adus o serie de contribuţii şi în domeniul fizicii. Datorită perspicacităţii şi rigurozităţii sale, Cauchy a avut o influenţă extraordinară asupra contemporanilor şi succesorilor săi. Catolic şi monarhist fervent, a manifestat o prezenţă socială activă. În anul 1848 a creat un curs de astronomie în cadrul Facultăţii de Ştiinţe din Paris, dar refuzând să depună jurământul pentru Napoleon III, este nevoit să demisioneze din toate funcţiile, rămânând doar membru al Academiei al Royal Society, precum şi a altor instituţii străine.
***
„Ştiinţa şi religia - sunt două părţi care se completează una pe alta, al unuia şi aceluiaşi act de cunoaştere, unicului act care poate să cuprindă cunoaşterea Superiorului".
Pierre Teilhard de Chardin, (1881-1955), remarcabil paleontolog la Catedra de Geologie la Universitatea din Paris, geolog, fizician, antropolog şi teolog.
A încercat să armonizeze teoria evoluţionistă cu creştinismul. A fost profesor de geologie şi paleontologie la Institutul Catolic din Paris şi preşedinte al Societăţii Franceze de Geologie. A efectuat cercetări ştiinţifice în Africa şi Asia, contribuind la descoperirea sinantropolui.
***
„Încotro nu ne-am îndrepta privirea noastră, care ne-ar fi obiectul nostru de cercetare, nicăieri nu vom găsi contradicţii între ştiinţă şi religie; noi mai degrabă constatăm o armonie absolută între dânsele, mai ales în ştiinţele naturii. Precum Religia, aşa şi Ştiinţa, în rezultatul final caută adevărul şi ajung la mărturisirea lui Dumnezeu. Religia slăveşte la început pe Dumnezeu, ştiinţa - la sfârşitul gândirii. Prima îl preaînchipuieşte pe el ca temelie, a doua - ca sfârşit al oricărei preînchipuiri despre lume".
Max Karl Ludwig Planck (1856-1947), Fizician al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1918, „ca apreciere pentru serviciile oferite la avansarea Fizicii prin descoperirea cuantelor energiei". Este considerat fondatorul mecanicii cuantice. A studiat la Universitatea din Berlin şi Munchen, ulterior devenind chiar el profesor în locurile unde a studiat. A adus mari contribuţii la dezvoltarea fizicii. El a revoluţionat înţelegerea lumii atomice şi subatomice. În lucrarea sa „Religia şi Natura" din 1937, Planck şi-a exprimat viziunea potrivit căreia Dumnezeu este prezent pretutindeni. A fost epitrot din 1920 până la moartea sa în 1947 şi „a crezut în Dumnezeu bun şi atotputernic şi a toate ştiutor".
„1001 CUGETĂRI"
