Parfum de cer

Istoria parfumului se pierde în negura vremurilor. Se spune că, la început era o soluţie magică, putând să-i împlinească celui care o folosea visurile cele mai sublime, deschizându-i poarta către divinitate (fumus / per fumum - prin fum, către divinitate).

A fost folosit de egipteni, în ritualurile îmbălsămării, de greci, la ritualurile de purificare, de romani, la băile lor, şi de multe alte popoare.

Dezvoltarea actuală a industriei parfumului a dus la fabricarea de noi sortimente, foarte variate. Un produs nou este identificat după trei „note": o „notă pentru cap", o „notă pentru inimă", şi o „notă pentru fond." Prima „notă" corespunde elementelor uşoare, care ies primele în evidenţă. „Nota pentru inimă", este numită şi „tema" parfumului. Ea este dată de nuanţele mai profunde şi apare după dispariţia primei note. „Nota pentru fond" este cea mai durabilă, care se dezvoltă pe măsură ce se estompează celelalte note.

Fiecare om poate să facă din propria existenţă un parfum nou, plăcut, „un miros de bună mireasmă" (Fil. 4, 8). Primim şi o notă pentru ea. Nota cea mai mare va fi dată în funcţie de cât de mult va dăinui ceea ce noi am făcut.

Lasă un comentariu