Pe peretele unei celule, un întemniţat a scris: „Cred că soarele străluceşte, chiar dacă eu nu îl văd, cred în dragoste, chiar dacă nu am dovada ei".
Infracţiunile se diferenţiază, din punctul de vedere al gravităţii lor, prin gradul de pericol social şi vinovăţia celor ce le comit. Pentru infracţiunile cu grad redus de pericol social şi pentru cele comise din culpă, instanţa poate să aplice pedepse precum amenda penală sau închisoarea a cărei executare este amânată sau suspendată sub supraveghere. Persoanele care primesc acest gen de pedepse se află în supravegherea serviciului de probaţiune, având de respectat măsurile de supraveghere şi anumite obligaţii impuse de instanţa de judecată. Astfel, chiar dacă au comis infracţiuni, aceste persoane rămân în libertate, alături de familiile lor şi continuă să lucreze.
Beneficiile unei astfel de pedepse sunt multiple, costurile sunt mult mai mici pentru comunitate, pentru că persoana condamnată trebuie să muncească, să facă dovada că se poate întreţine pe sine şi contribuie la întreţinerea familiei sale şi, de asemenea, plăteşte taxele şi impozitele.
Un alt beneficiu ar fi acela că se evită contactul cu mediul penitenciar, deoarece riscul de a comite noi infracţiuni este mult mai mare la persoanele care execută pedepse privative de libertate decât la persoanele care execută pedepse sub supraveghere, iar şansele de reintegrare socială sunt mult mai mari dacă persoana condamnată este menţinută în comunitate, decât atunci când îşi petrece un timp în detenţie şi se întoarce cu eticheta de „fost deţinut", ceea ce face mult mai dificilă reintegrarea socială.
Profesia de consilier de probaţiune, spre deosebire de multe alte profesii, nu presupune rutină deoarece practicarea acesteia implică raportarea nu numai la persoane şi situaţii diferite, dar şi la un complex de standarde şi norme care vin din direcţii foarte diferite. Unele direct din viaţă (identitatea, istoria vieţii personale etc.), altele din diverse teorii (socio-juridice, psihologice, criminologice, socio-politice etc.), altele din tradiţia şi experienţa în materie a unor ţări, din reglementările instituţiilor europene, din schimbul permanent de informaţii cu profesioniştii din alte ţări, din norme de drept internaţional, din decizii ale instanţelor internaţionale.
Principiile de funcţionare ale serviciilor de probaţiune sunt următoarele: imparţialitatea, deschiderea şi respectul faţă de toţi beneficiarii; modificarea atitudinilor şi comportamentului persoanelor care au comis infracţiuni, care cauzează prejudicii morale victimelor infracţiunilor; sprijinirea şi încurajarea permanentă a persoanelor aflate în evidenţă de a se reintegra în societate şi de a-şi asuma responsabilitatea propriilor acţiuni; reconcilierea dintre beneficiari şi comunităţile din care provin, recunoscând atât obligaţiile care le revin, cât şi necesitatea asigurării unui echilibru între nevoile siguranţei sociale şi nevoile speciale ale beneficiarilor; nediscriminarea persoanelor faţă de care se exercită atribuţiile serviciilor de probaţiune.
Având în vedere aceste principii, este evident că pentru consilierii de probaţiune persoana aflată în supravegherea lor nu este doar un caz, ci „un om", cu bune şi rele, cu nevoi, la fel ca şi oricare altă persoană care nu a trecut prin experienţa unei condamnări. Beneficiarii serviciului de probaţiune sunt sprijiniţi în depăşirea problemelor pe care le prezintă, prin intervenţia consilierilor de probaţiune sau prin referirea lor către alte instituţii din comunitate.
Pentru a stabili un reper temporal al intrării serviciilor de probaţiune în sfera instituţiilor din sistemul de justiţie din România, dar şi ca o recunoaştere a înfiinţării, la data de 3.09.2001 a acestei instituţii în coordonarea Ministerului Justiţiei, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1959/C/2011, ziua de 3 Septembrie a fost consacrată drept Ziua Probaţiunii.
Potrivit unui studiu efectuat de Serviciul de probaţiune Mureş, pe un lot de 27 beneficiari care au finalizat la termen executarea pedepsei cu suspendare sub supraveghere, a reieşit faptul că un număr de 19 beneficiari consideră că această pedeapsă i-a ajutat în foarte mare măsură să nu mai comită alte infracţiuni, un număr de 4 beneficiari - în mare măsură, un beneficiar - moderat şi un număr de 3 beneficiari - în foarte mică măsură.
Câteva dintre răspunsurile la întrebarea „Ce aţi învăţat în perioada de executare a pedepsei?", au fost: „Să nu am încredere în oricine şi să fiu mai vigilent cu anturajul"; „Că nu e bine să faci ilegalităţi"; „Să fiu corect în continuare"; „Să fiu cumpătat, să gândesc de o mie de ori înainte să iau o decizie, să muncesc desăvârşit, fără abateri"; „Să am un comportament bun, m-am maturizat"; „Să evit orice mi-ar crea probleme"; „Să respect legea pentru că având cazierul pătat nu sunt acceptat de societatea civilă"; „Am învăţat că, dacă pui mâna şi munceşti poţi să reuşeşti fără ajutor suplimentar"; „Să respect legile"; „Am învăţat că trebuie să evit orice conflict sau situaţie care poate aduce o condamnare"; „Să nu mă las uşor influenţat"; „Să mă prezint când sunt solicitat de autorităţi şi să îmi ajut familia"; „Să respect legea pentru că orice infracţiune se pedepseşte şi îmi fac rău şi mie şi familiei mele"; „Am învăţat că a fi un om cinstit e o mare mândrie"; „A fost o perioadă în care mi-am dat seama că nu mai trebuie să se întâmple asemenea probleme şi mi-a fost o lecţie binemeritată".
„În ceas de sărbătoare ne dorim ca munca noastră să fie utilă şi să atragă aprecierea instituţiilor partenere şi a membrilor societăţii civile şi ne dorim în egală măsură ca aceştia să accepte ideea că „în spatele" persoanei care a comis o infracţiune se află un om care, de cele mai multe ori, răspunde „tratamentului" la fel de bine ca oricare alt om şi, nu în ultimul rând, ne dorim să fim sprijiniţi de instituţii pentru că reuşita procesului de reintegrare socială a persoanelor care au comis infracţiuni depinde de efortul conjugat al tuturor instituţiilor din comunitate cu atribuţii în domeniu. Ne dorim, de asemenea, conştientizarea de către toţi membrii societăţii civile şi îndeosebi de către angajatori a faptului că persoanele care au comis infracţiuni sunt rezultatul societăţii în care trăim, iar cele mai multe dintre acestea merită să li se acorde o a doua şansă."
