…Într-adevăr, conform analiştilor, politicienii greci, spre deosebire de ai noştri, ceea ce au promis, au şi dat. Ai noştri au promis şi ne mai iau şi acum. Deşi, acum, aproape toţi înjură Grecia, ea a aplicat visul de aur al fiinţei umane angajate la stat: contract pe viaţă, paişpe salarii pe an, pensie cât ultima leafă, plătibilă şi după moarte. Faceţi comparaţie cu ce-i pe la noi…
Sigur, totul s-a terminat cu tragedia financiară greacă. De parcă, la o altă scară, am citi (sau reciti) tragediile lui Eschil, Sofocle sau Euripide. Dar şi aşa: grecii, loviţi de criză, au avut anul trecut 27.000 de dolari pe cap de locuitor - noi, români, am „scos" 8.000. Vorba cuiva: una e să te prindă foametea la 120 de kile şi alta, ascuns după o coadă de mătură. Reţeta grecilor: te împrumuţi, furi, dar mai şi produci câte ceva.
Problema e că, grecii, chiar şi au (dar şi profită) de condiţiile pe care le au. Potrivit unor observatori (ai crizei) din UE, într-o ţară care de mii de ani face bani şi din ruine, numai într-o săptămână au scos 100 de miliarde din ruina ministerului de finanţe din Atena.
Pe de altă parte, China - altă ţară cu o cultură multimilenară - are o altă „filozofie", în ceea ce priveşte dezvoltarea (dar şi criza economică): cumpătarea. Rugaţi să bage miliarde în Grecia, chinezii au răspuns: „Păi, un şomer grec câştigă mult mai mult decât un muncitor chinez!"
Fără comentarii…
