Am silabisit un vers şi mi-am reamintit de bravii moţi ai Ţării de Piatră…

Distribuie pe:

…Precum şi de marea lor trudă şi permanentul lor zbucium de a dăinui, peste veacuri, în încântătoarea şi cumintea Ţară de Cremene a Ardealului, cu munţii de aur şi pădurile de argint în chenarul de frumuseţi şi bogăţi ale apelor Crişurilor şi Arieşului. Inspiraţi de faptele deosebite ale oamenilor deosebiţi, poeţii şi rapsozii scriu versuri şi compun melodii doinite dedicate memoriei lui Horea şi lui Iancu, peste care credincioşii suprapun sfintele pricesne murmurate din stranele bisericilor Abrudului şi Detunatei, Vidrei şi Lupşei, Bradului şi Ţebei, Crişciorului şi Curchiului, Zlatnei şi Devei...

Încearcă şi tu, cititorule, să rosteşti ritmat, cu voce domoală şi cântată, un fragment dintr-o astfel de creaţie poetică, semnată de Valentin Hossu-Longhin, fiul unei brave românce: „Peste tot trecut-a Iancu, peste tot a fost un Horea; /Sfinţii Neamului şi-ai Patriei şi-au făcut din munţi o Ţară, /Apele-au săpat cetate, moţii - linguri şi ciubare. /Brazi de sânge şi colinde au cântat în vremi durerea /Moţilor zdrobiţi de ură şi de aurul din ei. /Iarba taie ca securea, în pământ ard focuri vii, /Pe podişuri transilvane râurile-s argintii. /Ne-au călcat copite multe, mulţi ţărână au rămas; /Şi din munţi crescut-au moţii, fala mândrului Ardeal; /Tulnicau văile toate, dintr-un deal înspre alt deal… /Tulnicile sună iar, curg pe Crişuri amintiri (…) /Cu pecetea cea de suflet imprimată-n ŢĂRI DE PIATRĂ."

Lasă un comentariu