Ciclul şpăgii: Ne naştem, dând şpagă, murim, dând şpagă!

Distribuie pe:

Plicul, şi nu codrul e frate cu românul, spunea cineva. „Această cangrenă - remarca Ştefan Bruno, şeful Biroului de Cercetări Sociale - porneşte de sus, de la autorităţi, şi ajunge până jos, la oamenii de rând".

Bunăoară, dacă ai o mică afacere trebuie să pui bani deoparte pentru a stinge aplombul zecilor de inspectori financiari, de la OPC, DSP, DSV, Sanepid, FISC etc. Mici comercianţi au afirmat că îi costă lunar între 500 şi 2.000 de lei şpăgile celor care vin în control. Odată cu vârsta vin şi problemele de sănătate. Dacă ai parte în viaţă de două-trei internări în spital, cu tratamente şi operaţii serioase, ajungi la costuri între 3.000 şi 6.000 de lei. Şpagă la medici, asistente, infirmiere.

Ciclul şpăgii se încheie pe la 80 de ani. Dă-le, Doamne, tuturor…100 de ani! Mai e nevoie de cel puţin 150 de lei pentru preot, 250 de lei pentru gropari, 20 de lei pentru clopotar şi 10 lei de persoană pentru cei vreo 10 care cară podoabele. Fireşte, nu intră aici… pomana (uneori, costând cât…

o nuntă!). Ai murit. Eşti la doi metri sub pământ. Ai scăpat. Nimeni n-o să-ţi mai ceară niciodată o şpagă. Deşi au fost cazuri când şi „morţii" au primit citaţii (unii, cu mandate de aducere!) la Tribunal, ori au fost „somaţi" să-şi plătească impozitele!

În concluzie: de când se naşte şi până moare, românul dă încontinuu şpagă, de la maternitate până la preotul care-l îngroapă!

Trist!

Lasă un comentariu