Transilvania, înfiorându-i lui Vasile Netea sufletul...

Distribuie pe:

Pentru istoricul, filologul, publicistul, dascălul şi omul politic Vasile Netea, Transilvania a fost vis şi ideal, cum reiese din însemnările anului 1939, în care îşi lasă sufletul „să se-nfioare", cunoscute sub numele „Faţă în faţă cu mine însumi". Este relevant registrul emoţional-confesiv al acestor pagini prefigurând mesajul cultural ce va aşeza opera lui Vasile Netea în veşnicie. Crezând în zodia cea nouă (direcţiunea nouă) pe care o invoca dr. Elie Miron Cristea ca Patriarh al Bisericii Naţionale,Vasile Netea se pregătea să devină un scriitor de vieţi înalte, autor de cărţi în care să-şi găsească locul cei care „şi-au gravat adânc numele în istoria Ardealului şi astfel în istoria românească", cu precădere flăcările ardelene ce alcătuiesc generaţia de la 1 Decembrie 1918, apostolii şi mucenicii Unirii. Astfel, Transilvania îi este cărturarului subiect predilect, cercetare asiduă şi izbândă spirituală. Titlul unei scrieri esenţiale, „Pentru Transilvania", apărută, mai întâi, în colecţia „Cartea refugiatului ardelean" a Fundaţiei Regale, cuprinzând mărturii din anii de refugiu 1940-1944, ani ai „violentului martiraj" pentru Transilvania, poate fi socotit un supratitlu al întregii sale opere. Este, de fapt, scrierea pe care Vasile Netea o simţea ca fiind cea mai importantă în biografia sa culturală. În Postfaţa la noua ediţie „Pentru Transilvania", îngrijită de Dimitrie Poptămaş, Editura Veritas, Târgu-Mureş, 2014, semnată de fiul cărturarului, Gelu Netea, este rememorat dialogul tată-fiu, din toamna anului 1964, în timpul unei plimbări prin Grădina Botanică din Bucureşti, după înşiruiri triste ale suferinţelor lui Vasile Netea din anii de detenţie la Jilava sau Coloana de muncă Bragadiru:

„- Mi-ai citit cartea închinată Transilvaniei?

- Cum să n-o citesc, tată?

- Ce-ai înţeles din ea?

- Că, dintre cărţile din biblioteca dumitale, aceasta este cea mai importantă.

- Ai înţeles exact. Niciuna dintre celelalte cărţi nu mi este atât de apropiată de suflet şi de inimă. Aş vrea atât de mult să o retipăresc."

Dialogul cu valoare testamentară este reverberat în timp, Gelu Netea propunându-l actualităţii, ştiind că veridicitatea paginilor din „Pentru Transilvania" e evidentă, iar argumentele de necontrazis. Ideatica scrierii coexistă cu o afectivitate vie, venind în comportamentul cărturarului din ceea ce universitarul Mircea Zaciu numea esenţa transilvanităţii, descrisă prin dar constructiv, zidire, acceptarea propriului sacrificiu şi conştiinţă istorică. Vasile Netea are arhitectonică, cum ar spune Lucian Blaga, edifică o invincibilă pledoarie pentru destinul Transilvaniei şi conştiinţa ei istorică, zidindu-se, la rându-i, în propria operă; pe care „o scrie cu sânge, cu strigăte, cu patos, cu speranţă, cu disperare", eliberându-se doar privind, în clipe sublime, valurile Mureşului din Deda natală, prin care curg valurile Transilvanei, leagănul României, fără de care „nu am avea ţară", pământul românesc rămânând o absurditate geografică. Paginile cărturarului din „Pentru Transilvania" detaliază, cu subtilitate, ideea de regăsire a Ardealului, prin credinţă şi spirit constructiv sau prin ceea ce Alecu Russo numea „virtutea rezistenţei". Ca suporturi ale credinţei şi spiritului constructiv, Vasile Netea enumeră creaţia, zămislirea, efortul, fapta, încordarea şi sacrificiul. Cărturarul conturează şi un triptic al spiritualităţii transilvane, prin consubstanţialitatea credinţă-creaţie-mântuire , pe linia înaintemergătorilor, sub scutul dreptăţii imanente a istoriei, a reînvierii acesteia ca forţă a eternităţii, menţinând duhul Transilvaniei pur şi vârtos. Vasile Netea propune, generic, o luptă pentru Transilvania, consecventă şi riguroasă, atenuând tragedia înstrăinării, cruntă şi adâncă, cea mai brutală atingere a demnităţii poporului şi cea mai gravă imoralitate politică. Cele două volume ale scrierii „Pentru Transilvania", „Coordonatele istorice" (Coordonate istorice, Iniţiative, acţiuni, înfăptuiri, Este istoria Transilvaniei un studiu inutil?) şi „Pământul şi oamenii " (Peisaje şi tradiţii, Propovăduitori, realizatori, mucenici, Discuţii asupra ziarelor şi ziariştilor ardeleni, Criza Asociaţiunii transilvane) argumentează, credem, tocmai în ideea de regăsire, de recucerire, cugetarea lui Vasile Băncilă despre Transilvania ca sens al originalităţii noastre şi funcţie de geneză românească, astfel ca istoria să fie înţeleasă în spiritul şi idealurile ei permanente. Demersul cărturarului înlătură erori, atitudini tendenţioase, priviri superficiale asupra istoriei Translvaniei, apelând la cercetări de întindere, stăruitoare, care să lămurească adevăruri şi taine (profesorul Lupaş vorbea şi despre tainele trecutului transilvan): „Zdruncinat şi îndurerat până în străfundurile fiinţei sale de catastrofa din 1940, Ardealul îşi adună rândurile şi adunarea lor înseamnă astăzi ceea ce a însemnat şi ieri: nădejde, optimism, muncă (...) Pentru aceasta e nevoie însă ca toţi factorii responsabili ai Europei de azi şi de mâine să cunoască adevărul etnic şi istoric al Transilvaniei. „Înţelegerea justă a problemei Transilvaniei este încredinţată de Vasile Netea nu doar unui prezent care se cere a fi promt, realist şi lucid, cât mai ales timpului viitor, prin acte educaţionale coerente şi consecvente. I se alătură profesorului Ion Lupaş şi protestului acestuia împotriva Legii „raţionalizării" învăţământului superior, din noiembrie 1938, prin care se desfiinţează catedra de Istoria Transilvaniei de pe lângă Universitatea din capitala Daciei Superioare, tocmai când atâtea probleme de istorie transilvană îşi aşteaptau dezlegarea. Atitudinea lui Vasile Netea este fără echivoc, urmând efectul pe care îl are asupra sa o conferinţă ţinută de Nicolae Iorga, „torent magic", la Târgu-Mureş, în primăvara anului 1927, la un congres al Ligii Culturale, care îi pecetluieşte aspiraţia publică:„Sentimentele şi ideile cu care urma să intru în viaţă purtau în ele incandescenţa patriotismului lui Nicolae Iorga (...) Am plecat de la adunarea Ligii profund tulburat, profund transformat. Se deschisese în viaţa mea o pagină nouă."

 

Lasă un comentariu