În loc de motto: „Islamul a trecut definitiv la Vest. Nu sub forma unei cuceriri, nici prin convertire paşnică, ci printr-o deplasare voluntară de populaţii musulmane, venite în căutare de lucru sau de condiţii de viaţă mai bune în Occident (…). Este momentul în care frontierele între marile civilizaţii se şterg şi când vedem apărând teorii şi mişcări care urmăresc să dea viaţă unor fantome: de la ciocnire, la dialogul civilizaţiilor, trecând printr-un comunitarism prezent sub toate formele sale, etnic sau religios. Noile frontiere care se stabilesc nu dispun de un teritoriu concret, ele se fixează în mental, în comportamente şi în discursuri". (Olivier Ray, „L'Islam mondialisé", 2002)
Titlul editorialului nu are nicio legătură cu thrillerul american „Jocuri periculoase", din 1998, câştigător ulterior al Premiului „Blockbuster Entertainment", şi nominalizat pentru premiul MTV la categoria „Cel mai reuşit sărut". Sau… poate că ar avea legătură, dacă ne reamintim istoricul pupic oferit de Frau Merkel, ceva mai demult, emoţionatului, la vremea aceea premier moldovean, Vlad Filat. Cu pupici şi bani mulţi (mai ales!) sunt ademeniţi către Occidentul bogat - pe care, de altfel, îl dispreţuiesc de moarte - mii, zeci de mii, sute de mii de „refugiaţi" cu precădere din zonele de conflict ale Orientului Mijlociu şi ale Africii. „În timp ce Europa se confruntă cu una dintre cele mai grave crize de migraţie de la sfârşitul celui De-Al Doilea Război Mondial, Berlinul a relaxat regulile de primire pentru cetăţenii sirieni, renunţând să-i trimită spre punctul de intrare în Europa." Ici-colo, în marea de tineret energic şi zgomotos, supravieţuitorii bejeniţi din oraşele distruse de război, familii cu copii, victime inocente ale dezastrului, se abandonează valului migrator spre noul Pământ al Făgăduinţei. Sunt singurii care nu au prea multe alternative: moartea în iadul de acasă, moartea pe drum, sau... o viaţă nouă, paşnică şi relativ confortabilă, în ţară străină, oricare ar fi aceea (preferabil, desigur, Germania!), chiar dezrădăcinaţi temporar sau definitiv. De religia lor, şi a gazdelor (!!!!), se vor ocupa alţii - „Allah akbar!" Mii de bărbaţi zdraveni, tineri, bine îmbrăcaţi, tunşi, raşi şi frezaţi după ultimul răcnet al modei, fioros tatuaţi, cu blugi de firmă, ceasuri de fiţe şi bagaj... minim (!), când nu clamează „Fuck you.... Occident!", îşi declară ţinta unică: Germania!!! Par să meargă la sigur, stipendiaţi, probabil, din umbră, de susţinătorii Statului Islamic, ori de adversarii Europei, entităţi între care, de fapt, pentru privitor, diferenţa devine insesizabilă.
Ca fapt divers, conform ediţiei duminicale a cotidianul conservator „Frankfurter Allgemeine Zeitung", care evaluează la 10 miliarde de euro costul primirii de refugiaţi de către Germania în 2015 (!!!), patria lui Goethe aşteaptă să înregistreze 800.000 de cereri de azil, adică de patru ori mai mult decât în anul trecut. Tot ca fapt divers, şi tot cu titlu informativ, potrivit datelor prezentate de ONU, „mai mult de 750 de milioane de adulţi de pe planetă sunt analfabeţi, iar două treimi dintre ei sunt femei. 250 de milioane de copii de vârstă şcolară mică nu au abilităţi de citire şi scriere, în timp ce 124 de milioane de copii şi adolescenţi sunt în afara sistemului educaţional. Toate aceste persoane, indiferent de vârsta lor, merită şansa de a învăţa să citească şi să scrie. Când le vom da această ocazie, vom crea societăţi mai productive, stabile şi sigure pentru toţi." (realitatea.md) Se pare că nici această informaţie nu prea are legătură cu titlul, fiindcă mai toţi refugiaţii intervievaţi zilele trecute, prin gările din Ungaria şi Austria, dotaţi - la vedere! - cu file din Coran şi telefoane de firmă, vorbeau (răcneau!) în limba engleză (deci nu avem de-a face cu analfabeţi!), extrem de mică fiind proporţia femeilor (doar prezumtiv analfabete!) cu copii.
Potrivit legii germane, „refugiaţii primesc un permis de rezidenţă valabil pentru trei ani, ulterior având posibilitatea de a obţine rezidenţă permanentă". Pentru început, vor fi cazaţi în „adăposturi confortabile, deţinute de stat, sau în tabere, şi vor primi din partea statului 400 de euro, lunar, pentru cheltuieli". Desigur, ar putea să-şi ia şi un loc de muncă, dar nu ar avea sens, fiindcă „nu li se permite să primească mai mult de 1 euro/oră atâta vreme cât au statut de azilant". Aşa că… „trai, nineacă, pe banii babacăi!" Mai mult decât atât, deşi, majoritar, populaţia germană nu este entuziasmată de perspectiva noilor vecinătăţi, se preconizează noi serii de măsuri… ospitaliere, precum „facilitarea construcţiei de noi adăposturi pentru azilanţi, accelerarea procedurilor de azil şi creşterea fondurilor pentru state federale şi oraşe". Oare, de ce aceste cadouri atât de costisitoare? Poate că întrebarea mea este retorică. În fond, iubirea e o treabă foarte mare! Are Germania nevoie de mână de lucru, se pare, în zona fostului Zid despărţitor. Cu refugiaţii…, chiar că a nimerit-o! Am putea considera că nu ne priveşte. Avem treburi mai urgente decât să privim peste… zidul altora. Din câte ştiu eu, salariul mediu în România este, în acest moment, sub 400 de euro. Vom înţelege, aşadar, cu „tristeţe iremediabilă", de ce refugiaţii evită ţara noastră săracă, unde, în plus, concurenţa cu alogenii parazitari le-ar strica toate planurile. Cu toate acestea, potrivit presei britanice, în condiţiile în care UE trebuie să distribuie 160.000 de refugiaţi în statele membre, România ar urma să primească aproximativ 7.000, iar dacă s-ar ajunge la un aflux de cinci milioane, ar trebui să găzduim, conform cotei obligatorii alocate, nu mai puţin de 220.000 de imigranţi sirieni. Vai de noi!
Să fie clar, şi eu deplâng suferinţa şi calvarul celor prigoniţi de soartă şi de ticăloşia mai-marilor acestei lumi, care ar fi trebuit, măcar în ceasul al 12-lea, să pună punct războaielor şi să refacă oraşele distruse, oferind o minimă compensaţie victimelor, fiindcă, oricum, vieţile pierdute nu pot fi nici recuperate, nici răscumpărate în vreun fel. Dar nu înţeleg şi nu voi admite ca greşelile unora să fie plătite de noi! România n-a invadat, n-a ucis, n-a bombardat, n-a abuzat populaţiile care acum invadează Europa şi ale căror ţări ne sunt datoare, unele, până peste cap, cu sume fabuloase, încă de pe vremea lui Ceauşescu. Înţeleg să-i ajutăm pe cei care realmente au nevoie, în măsura în care acest deziderat poate fi îndeplinit civilizat şi eficient, fără a ne primejdui comunităţile. Nu ni se poate impune o cotă mai mare decât a Suediei, de pildă, mai ales în situaţia în care România nu a fost acceptată în spaţiul Schengen. Adică, pentru Schengen nu am avut „pedigree", dar pentru a primi la masa noastră săracă mii de refugiaţi, disperaţi şi violenţi, incapabili de comunicare şi adaptare rapidă, între care se strecoară deja, nestingheriţi, mercenari ai Statului Islamic, suntem buni????
Iată că, pe lângă Ungaria, care, din capul locului, s-a opus valului de imigranţi, construindu-şi atât de demonizatul gard de sârmă la graniţa cu Serbia, conform Reuters, Cehia şi Slovacia şi-au exprimat, luni, opoziţia comună faţă de sistemul de cote pentru redistribuirea refugiaţilor pe care îl pregăteşte Comisia Europeană. Premierul ceh, Bohuslav Sobotka, şi omologul său slovac, Robert Fico, au declarat, după o întâlnire cu cancelarul austriac Werner Faymann, că orice ajutor şi cooperare trebuie să se facă pe baze voluntare. „Nu accept critici de la statele care au respins aderarea României la Schengen", a afirmat premierul Slovaciei, precizând că ţara sa este pregătită să-i ajute pe cei ale căror vieţi şi sănătate sunt în pericol. „Dar nu vom asista la această nebunie primindu-i cu braţele larg deschise pe toţi, indiferent că imigrează din motive economice sau nu", a subliniat premierul slovac. El a apreciat că imigranţii care au motive economice ar putea reprezenta 95% din solicitanţii de azil şi ar trebui trimişi înapoi, în ţările de origine. În acelaşi timp, Fico a criticat politicile UE privind imigraţia, care „incită (crima organizată) să continue activităţile legate de trafic de persoane".
Consultant pentru mai multe organizaţii care lucrează în Siria şi Irak, Hamish de Bretton-Gordon , specialist in armele chimice, afirmă, în articolul intitulat „Pierdem din vedere ce este mai important în criza refugiaţilor din Siria", publicat de Al Jazeera, că, până la sfârşitul acestui an, este de aşteptat să plece încă cinci milioane de oameni din Siria.
Din câte ştiu eu, înainte de războiul acesta care durează de mai bine de patru ani, populaţia siriană era de aproximativ 20 de milioane de locuitori. Deci, ţara se pustieşte, lăsând teritoriile şi petrolul în mâna turcilor, ceea ce probabil că se şi intenţionează, motiv pentru care armata lui Erdogan, cot la cot cu Isis, măcelăresc, la grămadă, populaţia civilă şi miliţiile, cel mai adesea dezertoare, ale lui Assad, răfuindu-se pe viaţă şi pe moarte cu luptătorii peşmerga - singurii rămaşi eroic pe poziţiile Kurdistanului dornic de autonomie.
„Ascultând ştirile prin care se cere guvernului britanic să primească mii de refugiaţi - continuă Hamish de Bretton-Gordon - îmi dau seama că este o abordare complet greşită şi arată că nu am învăţat nimic din lecţiile trecutului, din ce s-a întâmplat în Irak şi Afghanistan. Noi am creat în Europa problema refugiaţilor din Siria. Este consecinţa directă a inactivităţii noastre din Siria. (…) Trebuie ca acum să creăm «zone sigure» şi zone interzise survolului, pentru ca refugiaţii să se poată întoarce în Siria. Aşa va fi mai bine pentru sirieni. Este cea mai bună soluţie pentru Siria, iar nu să permitem plecarea a încă cinci milioane de oameni spre Europa şi Orientul Mijlociu. Marea Britanie, împreună cu aliaţii, trebuie să facă un pas înainte în lupta cu Statul Islamic şi să forţeze îndepărtarea de la putere a lui Bashar al-Assad, pentru a crea un climat în care cetăţenii sirieni să poată trăi" - a scris specialistul pe site-ul Al Jazeera.
Nu numai statele europene sunt nemulţumite de cotele obligatorii. În ultimele zile, premierul australian, John Abbott, s-a opus cererilor ca ţara lui să accepte în acest an mai mult de 13.750 de refugiaţi, el susţinând că sirienii vor reprezenta o proporţie mai mare din totalul refugiaţilor decât până acum. Arhiepiscopul catolic de Sydney, Anthony Fisher, a cerut guvernului australian să accepte mai mulţi refugiaţi, dar a subliniat că ar trebui primiţi cu prioritate creştinii. „Sunt campanii concertate pentru a alunga creştinii din Orientul Mijlociu. Şi alte grupuri sunt persecutate şi au multe de îndurat, dar mulţi creştini sirieni au rude şi o afinitate culturală în Australia, şi de aceea ar trebui să onorăm aceste legături", a declarat Fisher pentru publicaţia The Australian.
În altă ordine de idei, în mod paradoxal, Israelul nu acceptă refugiaţi, considerându-se un stat vulnerabil. Nu tot atât de vulnerabil părea când bombarda Fâşia Gaza, măcelărind civilii palestinieni!!! Dar asta e altă temă. Nu mai vorbesc de statele bogate din Golf, Quatar, Dubai etc., care nici nu se uită la rudele sărace de peste drum, afirmând că „sclavi din aceştia au destui"!
Ce vrea, aşadar, Frau Merkel? Păi, eu cred că i s-a suit puterea la cap şi că se imaginează cancelar al Europei sau cel puţin calif-şef adjunct. Are şi Obama farmecul lui! De Putin nu mai vorbesc. Deocamdată, atât! Preşedintele Iohannis ne-a promis 1.700 de sirieni! Sper să fie băieţi frumoşi şi deştepţi măcar ca unii dintre foştii mei colegi de facultate!
Doamne, apără Ţara asta şi Neamul meu românesc!
(Sursa: aktual24.ro)
