TRÂNDĂVIA OMOARĂ MUNCA!

Distribuie pe:

Târnăveniul, paradoxal faţă de anii trecuţi, dispune la ora actuală de o tot mai bogată ofertă a forţei de muncă, prin fabrici care se deschid, e drept cu salarii modeste, corelate cu productivitatea muncii şi cu economia unei ţări sleite, devorate şi devastate de capitalismul rapace, mult trâmbiţat, cu ani în urmă, că ne va aduce fericirea pe pământ..., dar cu speranţe că, încet, încet, aceste salarii vor deveni atractive.

Lună de lună, de ani buni, mare aglomeraţie pentru primirea ajutoarelor sociale în faţa poştei din Târnăveni. Majoritatea celor care stau la coadă sunt oameni apţi de muncă, înalţi, frumoşi, bine întreţinuţi şi bine îmbrăcaţi, posesori de telefoane performante, ghiuluri şi lanţuri de aur la gât. În acelaşi timp, în centrul oraşului, o firmă care angajează muncitori într-un cort amplasat pe trotuar, vorbindu-le celor interesaţi despre salariul şi condiţiile ce pot să le ofere, celor care vor să muncească în locuri de muncă stabile şi perspective de promovare în funcţii şi salarii, raportate la experienţa, pregătirea profesionalăşi rezultatele obţinute. Din păcate nebăgaţi în seamă..! Cei interesaţi de locuri de muncăşi angajare sunt invitaţi zilnic la Casa de Cultură pentru consultări, înţelegeri şi angajări, INUTIL (...)

„Pierde vară", aşa cum li se spune celor care nu le place munca, nu se duc la muncă pentru că s-au învăţat să aştepte mila statutui, cu mâna întinsă, în cârdăşie cu cei care le dau adeverinţe că nu pot să muncească, fără niciun control asupra lor, lipsei de exigenţă a comisiilor de expertiză. Ajutoarele sociale nu stimulează încadrarea în muncăşi satisfacţia unei munci cinstite pe cei învăţaţi cu comoditatea, micile învârteli, pierderea timpului prin baruri şi cafenele. Discutând cu un individ înalt, solid, frumos şi sănătos tun, mai tot timpul la poarta casei mele cerşind, apostrofat de ce nu se angajează, acesta, cu insolenţa, îmi răspunde „Mai bine cerşetor decât muncitor, câştig mult mai bine" (sau poate unii trăiesc din furat!). Fără comentarii (...). Este o lipsă de motivaţie, responsabilitate socialăşi de ce nu, de propria familie.

Lenea pare a fi un fenomen modern rezultat nedorit al evoluţiei social-economice din România. Cam la punctul acesta se încurcă planurile şi se invită la masă ajutorul social, zis şi venit minim garantat, pe care îl iau poate cei care îşi permit un leu cinzeaca. După toate standardele lumii civilizate, să ai doar mâncare şi adăpost, dar nimic altceva, înseamnă sărăcie cruntă. Ca valoare, venitul minim garantat este derizoriu. În opinia mea, venitul minim garantat ar trebui să dispară, aşa mic cum e el, pentru că îi stimulează pe oameni la un anumit stil de viaţă: lene, comoditate, somnul dulce de dimineaţă! Lucru care e de-a dreptul dăunător. Când cineva preferă ajutorul social în locul salariului e o problemă fie cu salariul, fie cu ajutoarele, dar ajutorul social sigur e prea mare în condiţiile din România. Economia din România nu produce pentru ea, ci pentru alţii, sigur că productivitatea precară contează, ceea ce le vindem străinilor este ieftin şi ceea ce cumpărăm de la ei e scump. De altfel, românul nu este leneş, dar nu e obişnuit să facă ceva pentru sine „Lăsa că se poate şi aşa" fiindcă aşa au stat lucrurile dintotdeauna. Oricum instinctul de supravieţuire lucrează. Viaţa e simplă când ştii şi vezi că mai există, cel puţin unul la fel de prost ca tine! „Munca l-a creat pe om, dar nici lenea n-a omorât pe nimeni" (...)

Cine chiar vrea să muncească îşi găseşte o ofertă atât de bogată. Vechiul Parisot avea 300 de angajaţi, noua fabrică despre care se vorbeşte cu certitudine, poate să asigure până la 2000 de locuri de muncăşi în perspectivă, chiar 3000 de persoane (o tempora!) Sigur ca cei buni îşi găsesc de muncă se angajează, au răbdare, promoveazăşi prosperă. Cerere şi ofertă, piaţa liberă, e bine să funcţioneze ca să se vadă clar fiecare cât îl duce capul. Mereu apar cazuri „nu găseşti cu cine să faci treabă" spun unii investitori, patroni şi mici proprietari, fără ca aceştia să înţeleagă că nici ei nu se pricep să-şi facă angajaţii mai productivi.

Din păcate Târnăveniul şi-a cam epuizat resursele interne de creştere a forţei de muncă pentru că, pe de altă parte, cei tineri, harnici, pricepuţi şi buni muncitori au plecat prin locuri mult mai călduţe şi mai bine plătite, prin Italia, Spania, Germania şi aiurea, fiind slabe speranţe să se întoarcă în plină putere de muncă la casele lor.

Lasă un comentariu