Cu ascendenţă în două familii de frunte din localitatea Cozma, cea a bunicului patern, Simion Radu, şi a celui matern, Dănilă Giurgiu - căzut în Primul Război Mondial -, Daniel Radu s-a născut la 31 iulie 1942. Părinţii săi, David şi Elena, agricultori mijlocaşi, în pofida greutăţilor prin care au trecut în decursul vieţii, au avut ambiţia şi au făcut efortul de a le asigura celor şapte copii ai lor o pâine mai albă decât cea de care au avut ei parte. Iar truda nu le-a fost zadarnică, cele trei fete şi doi dintre băieţi au ajuns să lucreze pe…ogorul învăţământului, iar ceilalţi doi şi-au însuşit fiecare câte-o meserie.
Daniel urmează şcoala primară (1949-1953) în satul natal, ciclul doi (1953-1956) în satul vecin, Băiţa, întrucât reforma învăţământului din 1948 a redus durata şcolarizării obligatorii doar la primele patru clase elementare. Între 1956-1960 este elev la Liceul ,,Petru Maior" din Reghin, perioadă în care a locuit un timp la unchiul său, preotul Augustin Giurgiu, în fapt, mentorul său spiritual.
După terminarea studiilor liceale se angajează un an ca profesor suplinitor la Şcoala din Teleac, iar între anii 1961-1964 este student la Institutul Pedagogic de 3 ani din Târgu-Mureş, Facultatea de Română-Istorie. La terminare este repartizat la Şcoala din Dedrad, pentru ca, după un an, în 1965, să se transfere la Cozma, unde Şcoala revenise la şapte clase, şi unde va funcţiona până la pensionare. Se căsătoreşte, în anul 1969 cu Maria Ceuşan (n.1948), absolventă a aceleiaşi facultăţi şi profesoară la aceeaşi şcoală. Promovează examenul de definitivare în învăţământ în anul 1970 şi îşi completează studiile între 1975-1979, prin cursuri fără frecvenţă, la Facultatea de Istorie-Filozofie a Universităţii ,,Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, obţinând nota maximă la Examenul de licenţă.
Timp de zece ani (1966-1976) ocupă postul de director, perioadă în care, printre alte realizări, finalizează construcţia clădirii şcolii, completând-o cu încă două săli de clasă. Implicat cu competenţă şi cu dăruire în munca efectivă la catedră, precum şi în cea de îndrumare şi control, în decursul anilor a activat şi în domenii conexe, bibliotecar, secretar de şcoală, director al Căminului cultural.
În anii premergători evenimentelor din 1989, când a demarat ,,campania de desfiinţare a satelor româneşti", Cozma şi-a pierdut statutul de comună - fiind arondată la Breaza - dar, în cadrul ripostei venite din Occident, a fost ,,adoptată" de localitatea elveţiană Neuveville. Începând cu anul 1990 se va stabili o relaţie strânsă şi de durată între cele două localităţi, soldată nu doar cu vizite reciproce între delegaţiile de adulţi şi de elevi, dar şi cu urmări benefice pentru Şcoală. Astfel a fost dotată cu mobilier şcolar, aparatură de birou, multiplicator, geamuri termopan, parchet melaminat, grup sanitar. În toate aceste realizări, profesorii Daniel Radu şi soţia sa, Maria Radu - care din 1978 era directoarea Şcolii -, învăţătoarea Elena Crişan şi Primăria, restabilită după 1990, au avut roluri esenţiale.
S-a pensionat în anul 2006, odată cu soţia sa, bucurându-se de o viaţă de familie împlinită, singura lor fiică, Adela (n. 1970), împreună cu soţul, fiind economişti la Târgu-Mureş, iar nepoţii sunt încă şcolari, Mihail (n.2003) şi Raluca(n.2000), cea care de curând le-a făcut bucuria de a trece cu brio puntea dintre gimnaziu şi liceu la Colegiul Naţional ,,Unirea". Lectura, pasiunea de-o viaţă, l-a făcut să-şi încerce talentul în potrivire de versuri, cu predilecţie în epigrame, participând la diverse concursuri. Dar până când se va hotărî să le adune într-un volum, vă oferim o mostră, dedicată unui privat: ,,Rezultate nu prea are,/ Are totuşi o idee: S-aducă cu Carul Mare/ Laptele Căii Lactee ".
