Sub semnul timpului

Distribuie pe:

Sunt zile în care, în acest timp trăit, consemnăm momente ale unei intensităţi unice în pagina deschisă a cărţii de istorie. Sunt acele momente esenţiale, de referinţă în viaţa unei comunităţi româneşti, a fiilor ei, de când lumea aici, pe această parte superioară a Văii Mureşului, la Deda, aproape de veşnica veghe a munţilor, de Scaunul Domnului, de curgerea şi neastâmpărul apei.

De aici au plecat, cu gândul ca o Transilvanie a noastră, eternă, nedespărţităşi românească, să fie adusă la mama Românie, să ia arma în mână, dedenii Primului Război Mondial, apoi ai celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru aducerea înapoi a Basarabiei, a nordului Bucovinei, a Ţinutului Herţei anexate de sovietici, în iunie 1940, luptând până în stepa Calmucă, la Odessa, la Cotul Donului - Stalingrad, unii doar cu numele mai întorcându-se, pentru a rămâne cu pomenirea lor, în memoria celor dragi, în mormintele de lângă Biserica Ortodoxă din Deda.

Din nevoia de a pătrunde şi a rămâne în memoria mai tinerilor, a fiilor localităţii, aici, la Deda, prin timpul „creator de istorie", aici, prin acest muzeu etnografic, faceţi azi tocmai ce trebuie! Dacă timpul uitării se aşază, tot mai mult, peste evenimentele importante - spunea cândva Nicolae Iorga -, datoria noastrăeste să nu le uităm! Şi faceţi azi, aici, tot ce faceţi, ca aceste averi inestimabile ale acestui neam dintr-o vatră românească străbună, cu vechi şi statornice datini şi tradiţii, să nu cadă sub colbul uitării nemeritate.

Ce faceţi azi, aici, doamnă primar, domnilor consilieri, dragi dedeni, tocmai de Sfânta Maria Mică, faceţi, ca români, pentru continuitate, credinţăşi nădejde! Cu acel gând ales că tot ce aici se înalţă, se face întru credinţăşi eternitate, în patria noastră „de pământ şi de cuvinte." Ce azi aici aţi durat, totul face parte din trebuinţele vieţii noastre spirituale, cu rost şi rol aparte în spaţiul cultural mureşean, ca dovezi inatacabile ale duratei şi ale fiinţei noastre.

Celor care ne privesc încă cu gând otrăvit şi cu ochi răi, nu puţini prin acest al nostru Ardeal românesc, leagăn al naşterii fiinţei noastre naţionale, ca neam cu destin împlinit, în concretul vremii, sub privirea şi grija Celui de Sus, le arătăm, de aici, de la Deda, semnul biruinţei veşnice: un steag, Tricolorul, care acolo-n veci să fie, în fâlfâire a veşniciei! Pentru că nu poate fi vorba doar despre un muzeu etnografic, ci despre un argument - semn al viitorului, al duratei, al veşniciei născute aici.

Semnul acesta-i „loc de nemoarte", o parte din tezaurul locului - Deda românilor!

Ca român, ca luptător pe baricada interesului naţional, mă bucur pentru acest semn al veşniciei, dorindu-i „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără moarte"!

(Alocuţiune rostită, la 8 septembrie 2015, la inaugurarea Muzeului Etnografic din Deda, cu prilejul primei ediţii a întâlnirii fiilor satului.)

Lasă un comentariu