Este foarte necesar ca, cei, ce sunt înălţaţi în anumite slujbe, să ştie că gloria lumii trece. Un obicei bun era la români ca ori de câte ori trecea împăratul îmbrăcat în toată gloria lui, prin faţa poporului adunat, un ofiţer trebuia să treacă în faţa lui, să aprindă un fuior de in şi să strige să adună tot poporul: „Sic transit gloria mundi", adică „aşa trece gloria lumii". Prin aceasta şi împăratul şi poporul era înştiinţat că toată slava lumii trece ca şi flacăra fuiorului de in. Solomon a zis: „O, deşertăciune a deşertăciunilor…., totul este deşertăciune" (Eclesiastul, capitolul nr. 1, versetul nr. 2).
