„Iată, calc pe urmele tale!"

Distribuie pe:

Un avocat obişnuia, în drum spre biroul său, să intre în bodega de la colţul străzii lor să bea, în fiecare dimineaţă, o ţuiculiţă. Într-o dimineaţă de iarnă, cu zăpadă mare, în timp ce cărările nu erau încă făcute, el a luat-o spre bodegă. Deodată a auzit mişcare în spatele luişi întorcându-se a văzut pe băieţaşul lui că venea după el. „Ce faci?", îl întrebă curios. „Iată, calc pe urmele tale", răspunse băiatul, căci într-adevăr, se străduia prin zăpada mare să păşească întocmai pe urmele tatălui său. Avocatul ceartă pe băieţaş, şi-l trimise acasă, dar cuvintele lui: „Iată, calc pe urmele tale", i s-au înregistrat în minte. Când ajunse în dreptul bodegii, cuvintele copilaşului l-au făcut să nu intre, ci să-şi vadă de drum. Ajuns la birou, luă o carte de legi, dar fiecare pagină, parcă avea scris: „Iată, calc pe urmele tale". A lăsat cartea şi a început

să-şi deschidă corespondenţa. Fiecare scrisoare parcă îi spunea: „Iată, calc pe urmele tale". Atunci, a lăsat toate şi a stat pe gânduri. El îşi dădea seama că merge pe calea ce duce în iad, dar acum îl frământa răspunderea pentru copilul său. În ziua aceea, după un adevărat zbucium sufletesc, el a părăsit calea iadului şi a apucat Calea Domnului. Tu pe ce cale mergi? Unde îţi duci copilul tău?

Lasă un comentariu