„SUNTEM IUBIŢI DE O FIINŢĂ IMATERIALĂ ŞI ATOTPUTERNICĂ. ACEASTĂ FIINŢĂ ESTE ACCESIBILĂ CELOR CREDINCIOŞI. TREBUIE SĂ-L IUBIM MAI MULT DECÂT PE ORICE ALTĂ FIINŢĂ. ŞI NOI DE ASEMENEA TREBUIE SĂ NE IUBIM UNUL PE ALTUL... CREŞTINISMUL OFERĂ OMENIRII CEA MAI ÎNALTĂ FORMĂ DE MORALITATE..."
***
„RUGĂCIUNEA este o înălţare a sufletului către Dumnezeu, asemenea unui act de dragoste şi de adorare către cel care este izvorul minunii numită viaţă. RUGĂCIUNEA reprezintă, de fapt, efortul omului de a intra în comuniune cu o fiinţă nevăzută, având înţelepciune supremă, forţă şi frumuseţe, Tată şi Mântuitor al fiecăruia dintre noi. Departe de a fi o simplă recitare de formule, adevărata rugăciune este o stare mistică în care conştiinţa se absoarbe în Dumnezeu. Această stare nu este de natură intelectuală. Oamenii simpli îl simt pe Dumnezeu în mod tot atât de natural cum simt căldura soarelui sau parfumul unei flori. Dar DUMNEZEU, CARE ESTE ACCESIBIL CELUI CARE ŞTIE SĂ IUBEASCĂ, RĂMÂNE ASCUNS CELUI CARE NU REUŞEŞTE SĂ-L ÎNŢELEAGĂ".
***
„CUM TREBUIE SĂ NE RUGĂM? Tehnica rugăciunii am învăţat-o de la misticii creştini, începând cu Sf. Pavel până la Sf. Benedict, precum şi de la mulţimea apostolilor necunoscuţi, care de 20 de veacuri au iniţiat popoarele Apusului în tainele trăirii vieţii religioase. Dumnezeul lui Platon era inacceptabil în măreţia lui. Cel al lui Epictet se confunda cu sufletul lucrurilor. Iehova era un despot oriental care inspira teroare şi nicidecum dragoste. Dimpotrivă, CREŞTINISMUL L-A APROPIAT PE DUMNEZEU OMULUI, i-a dat o înfăţişare. A făcut din El Tatăl nostru, Fratele nostru, Mântuitorul nostru. Pentru a ajunge la Dumnezeu nu mai sunt necesare ceremonii şi sacrificii sângeroase. Tehnica rugăciunii s-a simplificat".
Alexis Carrel (1873-1944), chirurg şi biolog francez, laureat al Premiului NOBEL în Medicină şi Fiziologie (fondatorul transplantologiei - transplantul de ţesuturi şi organe). Profesează ca medic şi predă Anatomie şi Chirurgie la Universitatea din Lyon. După anul 1904 se află ca şi profesor universitar la Universitatea de Medicină din Chicago, iar după 1906 îl găsim la Institutul de Cercetări Medicale Rockefeller din New-York. Alexis Carrel primeşte recunoaşterea publică a efortului său în domeniul cercetării chirurgiei experimentale şi în special vasculare, al transplantului de ţesuturi şi organe în 1912, când i se acordă Premiul Nobel pentru Medicină.
Autor de citate:
* „RUGĂCIUNEA ESTE O ORIENTARE A SPIRITULUI UMAN CĂTRE SUBSTRACTUL ESENŢIAL, NEMATERIAL AL LUMII".
* „Întocmai ca inteligenţa, simţul moral se poate dezvolta prin educaţie, disciplină şi voinţă... SIMŢUL MORAL e mai important decât inteligenţa. DACĂ EL DISPARE ÎNTR-O NAŢIUNE, TOATĂ STRUCTURA SOCIALĂ ÎNCEPE SĂ SE CLATINE".
* „CIVILIZAŢIA este înainte de toate o disciplină; disciplină fiziologică, morală, socială şi ştiinţifică".
„1001 CUGETĂRI"
