„Melomani zgomotoşi", dar nu fără vrerea noastră…

Distribuie pe:

Par a ne spune unii dintre bătrânii-pensionari ai marilor oraşe. Şi au perfectă dreptate. Şi nu că eu aş fi unul dintre ei. Priviţi, numai, cu luare aminte şi ascultaţi cu atenţie mărită, ciulind cât mai bine urechile, ce lucruri incredibile se petrec în timpul concertelor în aer liber ale unor mult-preaslăvite formaţii muzicale! De preferinţă, cele de rock, de jazz şi de muzică populară manelistă, care sunt extrem de zgomotoase. Ca urmare, se cutremură din toate încheieturile zidurile caselor, cărora le fâlfâie perdelele şi obloanele trase ale geamurilor. Concerte de multe ore în şir, la care participă mii şi zeci de mii de tineri: băieţi şi fete. În marea lor majoritate, stăpâniţi de un fanatism fălos şi zgomotos, afişat cu obstinenţă. Sunt, în general: liceeni sau foşti liceeni, cu sau fără bacalaureat; elevi mai mici sau elevi mai mari, în general din clasele IV-VIII, colegi de-ai lor în ale învăţăturii din şcolile profesionale, sau de ucenicie direct la locul lor de muncă, fruntaşi sau codaşi la învăţătură şi purtare, corigenţi, repetenţi sau exmatriculaţi, studenţi burseri şi neburseri, cu plata de la părinţi, integralişti sau restanţieri cu examenele... Se ţipă în gura mare; se plânge cu mâinile ridicate în sus şi se ţopăie în toate ritmurile şi direcţiile posibile; se fumează la vedere ţigări din tutun, iar pe ascuns chiar şi marihuana, se răcoresc şi se trezesc din amorţeală cu sucuri şi se înfierbântă cu băuturi alcoolice, se râde, se bârfeşte, se sfădeşte şi se ceartă, se mănâncă pizza şi se scuipă coji de seminţe... iar perechile cele mai înfocate se sărută şi se dezbracă goli goluţi în văzul lumii. În sfârşit, târziu în noapte, către dimineaţă, peste sutele de decibeli ai difuzoarelor staţilor de amplificare se aşterne liniştea de după furtună. Din când în când se mai aude câte un strigăt răguşit, sau o chemare nervoasă de nume. Bieţii locatari din casele situate în preajma unor astfel de „tămbăleală artistică şi educativă", frânţi de neodihna trecutei nopţi de calvar, enervaţi la culme pe cei care autorizează astfel de concerte, încearcă să prindă măcar o oră de somn odihnitor.

Notă: Aflu că în Bucureşti, ca şi în unele dintre reşedinţele de judeţ (Sibiu, Târgu-Mureş, Braşov, Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Constanţa, Deva, Baia Mare, Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Oradea, Galaţi), au fost instituite ad-hoc comisii cetăţeneşti, alcătuite din cei mai înţelepţi bătrâni pensionari, cu scopul declarat de a impune făloaselor şi inactivelor ONG-uri Ecologiste să interzică categoric propagarea, prin aerul respirat, a bolnăviciosului zgomot muzical nocturn al străzilor. Deci, scoaterea aşa ziselor concerte urbane, organizate în aer liber, în locurile de agrement, situate la minim 3 kilometrii depărtare de preiferia marilor oraşe!

Lasă un comentariu