Vreau să vă povestesc o legendă. Am citit-o în cartea lui Danion Vasile, ,,Cartea nunţii" şi este ca o ,,definiţie" a unei căsnicii creştine, în armonie. Se spune că într-o ţară frumoasă şi foarte îndepărtată, vieţuiau vulturii aurii. Aceşti vulturi aveau pene de aur, dar numai pe câte o aripă: masculii pe aripa dreapta, iar femelele pe aripa stângă. An de an, după ce le creşteau puii, plecau într-o ultimă călătorie, spre Muntele Liniştii, unde se întâlneau cu strămoşii lor, plecaţi în alte lumi. Într-un an, oprindu-se să se odihnească, oamenii i-au prins şi le-au tăiat aripile cu penele de aur. Unii se târau pe pământ, alţii încercau să zboare, dar finalul era acelaşi, mureau după o vreme, fără să ajungă la Muntele Liniştii. Sprijinindu-se unul pe altul, stând aproape unul de altul, doi vulturi au simţit că prind puteri şi, la început, au încercat să fâlfâie din aripi şi apoi au reuşit să se înalţe la cer şi să zboare. După ei, alţi vulturi s-au înălţat la cer, perechi, perechi, zburând spre Muntele Liniştii. De jos, corpurile lor, foarte apropiate, dădeau impresia că sunt nişte cruci zburătoare, ce se îndreptau spre Muntele Liniştii.
Îmi place mult povestea şi pot spune că ştiu mulţi oameni care au avut o căsnicie armonioasă, asemănătoare cu legenda aceasta.
Din volumul „DUMNEZEU AUDE TĂCERILE NOASTRE", în curs de apariţie la Editura „Vatra Veche" din Târgu-Mureş.
