Cu ocazia întâlnirii saşilor din satul Seleuş, comuna Daneş, am reuşit să îi adresăm câteva întrebări excelenţei sale, episcopul Reinhardt Guib.
- Cum vedeţi această întâlnire a saşilor cu locurile natale?
- Noi cei din partea Bisericii Evanghelice din România vedem aceste întâlniri cu foarte mare deschidere şi ne bucurăm din toată inima că este posibil ca, după 25 de ani, cei care au plecat descoperă din nou casa lor, patria lor de unde au plecat. Sperăm ca, cu ajutorul lor, să revigorăm satele în care, cu ani în urmă, erau mulţi saşi, acolo unde tindem ca viaţa să pulseze cu mai multă tărie, ştiind că Biserica Evanghelică a pierdut foarte mulţi enoriaşi prin plecarea lor spre Germania.
- Puteţi să ne daţi unele lămuriri cu privire la cele două clădiri din Sighişoara, MIU Vechi (Fosta Şcoală Profesională) şi clădirea Liceului Agricol, două instituţii de învăţământ pentru care se cere din partea Primăriei Municipiului Sighişoara chirii lunare exagerat de mari?
- Nu cunosc mai îndeaproape chestiunea aceasta, nu a fost la mine nimeni pentru a interveni, a găsi calea cea mai bună de urmat. Noi suntem deschişi oricărei colaborări, noi avem instituţii şcolare. Chiar dacă astăzi nu mai sunt folosite de etnia germană sau de saşi, dorim ca aceste şcoli să dăinuie în continuare, să-şi împlinească menirea, nu dorim să plece învăţământul „şcoala din şcoală". Anul acesta este dedicat învăţământului şi ne reafirmăm dorinţa să punem şcolile la dispoziţia învăţământul din diferite localităţi. În legătură cu chiriile care se percep după ce clădirile şcolilor s-au dat înapoi, după câte ştiu eu, din cele mai multe localităţi sunt modice.
- Nu şi în ceea ce priveşte şcolile din Sighişoara. Să înţelegem că sunteţi deschişi la o renegociere a acestor chirii?
- Desigur, orice dialog purtat aduce rezultate notabile. În Transilvania, întotdeauna etniile, fie română, maghiară, germană-săsească sau rromă, au trăit în bună convieţuire şi putem fi şi un exemplu foarte bun pentru Uniunea Europeană.
- Din păcate, saşii au plecat, dar au rămas vecinătăţile în localităţile dintre Târnave, vecinătăţi organizate pe întreg municipiul Sighişoara.
- Cred că e important ca cei plecaţi în Germania, să revină din nou şi să cumpere case, să se implice în revigorarea satelor din care au plecat, fiindcă e necesară forţa aceea de muncă disciplinată şi susţinută, gândirea aceea bine conturată de lungă durată. Este nevoie de oameni, în primul rând, să repopulăm aceste meleaguri. Ne-ar trebui, într-adevăr, oameni care ştiu ce înseamnă comunitatea, răspunderea pentru comunitate, nu numai pentru ei, ci să pună umărul mobilizând întreaga comunitate, fie ea maghiară, rromă, germană sau română, iar acest lucru îl putem învăţa unul de la celălalt. Şi cei care au locuit în Germania 20, 40 sau mai mulţi ani au învăţat de acolo foarte multe. Odată întorşi acasă, cu experienţa acumulată, pot repune multe lucruri pe făgaşul normal.
- Simţiţi acel reviriment al lucrurilor bine făcute sau este doar acea nostalgie a unor întâlniri sporadice, precum a fost cea prezentă?
- Nostalgia este le cei mai în vârstă, dar la cei tineri trebuie cu mult mai mult, aşa că de la noi trebuie să pornească acel aer primenitor de schimbare, să fim prietenoşi, să le dăm posibilitatea să se afirme. Aşa cum Germania se deschide pentru refugiaţii care vin din toate ţările unde războiul face atâtea victime, de ce să nu ne deschidem spre cei care de fapt aparţin acestor locuri?
* * *
În concluzie, zicem noi, chiar dacă nu vor avea parte de vreo „bulă papală", vreun Ordin al Ioaniţilor sau al Cavalerilor Teutoni responsabili pe vremuri de colonizarea Transilvaniei, întoarcerea saşilor ar fi un mare câştig pentru multe comunităţi răzleţite şi localităţi transilvane depopulate.
