CLAUDIA VODĂ: „Ruguri şi rugi"

Distribuie pe:

Iată, urmăresc viaţa literarăşi culturală din acest spaţiu transilvan, mai ales de pe Târnava Mică, de peste patru decenii. Sunt bucuros să constat că intră „în scenă"o nouă poetă, Claudia Vodă, prin cartea de versuri, „Ruguri şi rugi" (Ed. Nico, Târgu-Mureş, 2015, 72 pp.). Un debut editorial târziu, dar nu foarte târziu. Oricum, un debut matur, de calitate! Poezia sa este „curată", transparentă, adesea armonioasă, în tipare clasice, dar şi o poezie liberă de constrângeri prozodice.

Parcurgând volumul, constaţi un evident progres de la un text la altul, de la o pagină la alta. Unele poezii, poate fără să-şi dea seama autoarea, aduc aminte, prin imaginile vegetale, florale, prin anumite „acorduri" de un Dimitrie Anghel, de un Macedonschi sau Minulescu. Aceasta înseamnă că poeta şi-a însuşit „lecţia" înaintaşilor, ca să poată merge pe „picioare proprii".

De la o anume crispare de început, poezia ajunge - în scurt timp - naturală, sinceră, învăluitoare, uşor marcată de durere, un fel de „gheară" înfiptă în piept, pe care ar vrea ca tocmai Iisus să i-o alunge într-o „Rugă de Crăciun". Totuşi poeta pare a avea o „experienţă" în domeniu, chiar dacă a ţinut-o ascunsă, mai curând prinsă de obligaţiile profesionale, ale unei excelente profesoare de chimie şi fizică, poate înţelegând că „nu se mai face să scrii acum, târziu, poezie...". Şi totuşi, viaţa este imprevizibilă, uneori, cu oportunităţile ei.

„Dacă trebuie să scriu, de ce n-aş scrie? Mă voi redescoperi pe mine din anii de liceu, când scriam fărăsă vreau poezie. Nu se putea altfel. Cred că am pierdut şi caietele cu poezie. Ce mă fac? Cam aşa a venit, peste timp, provocarea. Am fost rugatăsă scriu o poezie. Şi aşa am redescoperit poetul uitat în fiinţa mea." Cam aceasta este mărturisirea poetei.

Pentru Claudia Vodă, poezia este „descătuşare", asumarea unui „rol", al tău, nu al altora. E de ajuns cât ai făcut pentru alţii, trebuie să faci acum ceva şi pentru tine, „să-ţi joci rolul tău"!

Există în carte, de la mijloc încolo, spre final, câteva poezii deosebit de frumoase. Nu ştiu la care să mă opresc: Mi-e dor , Protecţie paternă, Rană de rug, Reginele toamnei, Rugă, Rugă de Crăciun, Sincron, Transfer de putere,Simţiri de toamnă, Vremea mulţumirilor şi altele. Să cităm din „Simţiri de toamnă": „Miroase puternic a toamnă târzie, / A nuci şi a mere, a must şi gutui, / A frunze ce ard în grădina pustie / Ce-şi cere odihnă vreo câteva luni. // Văd arbori ce-şi plâng goliciunea, / Aplecându-se ruşinaţi spre pământ, / Siliţi să-şi accepte din nou slăbiciunea / Şi dorul de verde săşi-l strige în gând. // Aud şuierat de vânt la ferestre / Şi stropii de ploaie grăbiţi în amurg, / Ce murmură cadenţat o poveste, / O iubire de-o vară ce s-a stins demult.// Gust roadele toamnei şi zeci de arome / De dulce şi acru, amărui şi sărat, / Formează un amestec ce nu are nume, / De care oamenii încă nu au aflat. // Mângâi o frunză din drum / Ş-i simt agonia, durerea şi frica. / Îi spun c-o iubesc, strângând-o în pumn / Şi plâng, căci din ea nu a rămas nimica."

Într-o poemă naturistă, de mare frumuseţe, sunt antrenate cu tandreţe şi acuitate simţurile toate, în întreaga lor paletă, parcă am fi martorii unei misterioase experienţe din uriaşul laborator al naturii. Aici este Poetul, nu doar profesorul cu experienţa lui de catedră.

Claudia Vodă, fii binevenită în rândul Poeţilor de pe Târnava Micăşi nu numai! Dumnezeu să-ţi ţină harul!

 

Lasă un comentariu