Fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, declara mai zilele trecute: „Noi n-am fost în stare să-i integrăm pe romii noştri, aşa că nu vom reuşi să-i integrăm pe musulmanii din Siria şi Afganistan…" Nedumerirea mea constă în faptul că premierul Victor Ponta şi actualul preşedinte, Klaus Ioahnis, sunt foarte optimişti în privinţa emigranţilor, chiar dacă şi-au exprimat dezacordul în privinţa cotei impuse de Uniunea Europeană. Mult adevăr grăise Traian Băsescu, fiindcă, în douăzeci şi cinci de ani de democraţie, nu s-a întreprins prea mare lucru pentru ţiganii noştri, trimişi acasă de Occident, cu bani să-şi rostuiască viaţa după reguli civilizate. O parte dintre ei s-au conformat, dar majoritatea au luat din nou drumul pribegiei. Unii au ajuns chiar şi în Statele Unite ale Americii, cerşind pe străzi, iar când au fost întrebaţi cum ajuns acolo, se plâng că sunt persecutaţi politic şi religios în România. Este adevărat că acolo unde ţiganii au fost botezaţi în Biserica Penticostală, integrarea în societate a decurs rapid şi se poate constata o schimbare în mentalităţile creştinilor neoprotestanţi, chiar şi în privinţa căutării unui loc de muncă în ţară sau în străinătate, cu precădere, zilieri prin Germania, Ungaria sau Slovenia. Emigranţii sunt cei care pleacă din patria lor şi se stabilesc definitiv sau temporar în altă ţară. Dacă bisericile neoprotestante au reuşit într-o oarecare măsură să-i integreze pe ţigani în societatea românească, va fi foarte greu să-i integrezi pe emigranţii musulmani, într-o lume preponderent creştină, mai ales că îndoctrinarea lor în islam este extrem de puternică. Practic sunt două civilizaţii diametral opuse, capabile să provoace conflicte interetnice grave.
O altă nedumerire care mă încearcă este legată de alegerea locului unde refugiaţii vor să se stabilească.
Întrebarea pe care şi-o pun mulţi români este: de ce nu-şi aleg refugiu în ţările arabe din regiune - Arabia Saudită, Kuweitul, Iranul - unde deplasările sunt mai rapide şi fără riscuri, iar oportunităţile de asigurare de ajutoare sociale sunt mai lesne de realizat, cât şi integrarea în societate? De pildă, în Kuweit se regăsesc foarte mulţi imigranţi pakistanezi, afagni şi chinezi. Un distins „patriot" târgumureşean, patronul unei societăţi prospere, şi-a închis afacerile în România, pe motivul că nu mai are comenzi, a trecut firma în insolvenţă, şi-a trimis salariaţii în şomaj, între timp a înfiinţat o societate cu obiect de activitate similar în Kuweit, unde va angaja imigranţi.
O altă nedumerire este legată de neimplicarea Rusiei în problema refugiaţilor din Siria şi Afganistan, ţări pe care le-a sprijinit la un moment dat. Tăcerea Marii Britanii, implicată direct în schimbările politice din lumea arabă stârneşte o altă nedumerire. În timp ce preşedintele Obama declară că Satele Unite ale Americii vor acorda sprijin refugiaţilor, americanii sunt chiar dispuşi să-i primească. Din nefericire, emigranţii vor doar în ţările bogate ale Europei Occidentale, unde ajutorul social le poate asigura un trai confortabil, fără prea multă muncă. Sub nicio formă emigranţii arabi nu vor alege România, o ţară săracă, incapabilă să asigure ajutoare suficiente pentru categoriile sociale defavorizate: bătrâni, orfani, bolnavi cronici, aşa că, nedumerit, mă întreb de ce atâta tevatură cu primirea acestora în campusuri studenţeşti. Vreau să vă reamintesc un eveniment petrecut prin anii 70, în municipiul Târgu-Mureş, când studenţii străini de la IMF, marea majoritate musulmani africani, s-au răzvrătit, jignindu-l şi pe primul secretar PCR, cel care conducea judeţul într-o funcţie similară cu cea a prefectului din democraţie. Pentru aplanarea conflictului toţi studenţii străini au fost transferaţi la Timişoara. A le asigura, astăzi, în Târgu-Mureş, posibililor emigranţi hrană şi cazare, în cămine şi cantine studenţeşti, unde nici studenţii români nu au locuri suficiente, este foarte riscant. Premierul Ungariei îşi apă ţara şi neamul, de posibile conflicte interne, de boli şi instabilitate economică. Premierul nostru joacă la două capete, ca de obicei. Doamne, fereşte, când vor începe protestele germanilor şi ale cetăţenilor europeni, după ce vor constata că integrarea acestor emigranţi a fost un eşec, mai ales că la un moment dat au protestat şi împotriva emigranţilor din fostele ţări comuniste, mult mai aproape de cultura europeană. Nedumerirea mea mai este legată şi de neimplicarea directă a celor care au promovat noua ordine mondială prin intervenţii armate la răsturnarea puterii în unele ţări arabe? De ce nu intervin cu fermitate în lichidarea focarelor de instabilitate din aceste ţări?
Să-mi fie cu iertare, aceste nedumeriri sunt ale unui cetăţean român, neimplicat politic, ale unui om simplu, dornic de pace şi bunăstare pentru toată lumea!
