„Reciprocităţile" sau… Cum au devenit, unii, brusc, din comunişti, „mari" capitalişti!?

Acţiunile, demne de laudă, ale DNA-ului, din ultima perioadă - care a luat „la puricat" afacerile de milioane ale unor „mahări" ai momentului şi, eventual, „puşcăriaşi" ai… viitorului - au la bază constatarea că… nimic nu apare „din senin". Şi anume că, imediat după 1990, bişniţarii, securiştii şi activiştii de ieri sau angajaţii firmelor de comerţ exterior - deci, cei care au avut „osânza" asigurată - au prins, din nou, gustul banilor, au devenit, peste noapte, din comunişti, capitalişti! Şi au făcut averi, în doar câţiva ani, cât un american sau un alt occidental în trei-patru generaţii!

Cum şi-au burduşit conturile? La început „au lucrat" cu milioanele, ulterior, chiar cu miliardele. Şi nu în lei, ci, în unele cazuri, în euro sau dolari. Au ajuns să „jongleze" cu sacii de bani, exploatând naivitatea şi credulitatea gloatei momite, pe fondul inexistenţei unui pachet de legi adecvat realităţilor economico-sociale în prefacere, şi, bineînţeles, pe fondul apariţiei unei clase politice avide de putere şi, mai ales, de bani.

O întrebare: nu era pentru toţi aceşti „milionari" (miliardari) - pentru beizadelele lor - nevoie de propteaua politică? Păi, era. Iar în punctul acesta al reciprocităţilor de influenţare şi pretenţii, brusc şi dintr-o dată s-a întâlnit politicianul şi omul de afaceri (de regulă, cu statul!). „Eu îţi pun la dispoziţie sumele pentru campania electorală", iar tu îmi aşezi la picioare instituţiile statului", l-a îmbiat ultimul (gen Hrebenciuc), obişnuit să negocieze orice. Consensul s-a statornicit profitabil, de unde şi slăbirea neîncetată a statului. Afacerea mergând ca unsă, felii întregi din avutul poporului au intrat „legal" în buzunarele noilor stăpâni. Scandalurile, câte au fost, n-au trecut spre publicul larg, fiind ascunse cu grijă în dosul uşilor capitonate.

…Aşa au procedat, alternativ, în decursul anilor, şi cei de la Putere, şi cei din Opoziţie. Aşa se explică transformarea formaţiunilor politice în adevărate societăţi comerciale, rânduite să înfulece fonduri şi bunuri din avuţia naţională. Să fi fost oare aceştia „ticăloşii" care au cumpărat voturi, păcălindu-i pe pensionari că le pot dubla pensiile? Noi nu spunem. Să înţeleagă fiecare ce crede şi ce vrea!

Fapt este un lucru. Lăcomia şi trufia, ambele nemărginite şi maligne, de care s-au contaminat oamenii de afaceri şi politicienii autohtoni au distrus nu numai România, ci şi ideea de democraţie, de capitalism.

Românilor de rând nu le-a mai rămas decât o singură speranţă: că procurorii DNA, celelalte instituţii anticorupţie abilitate vor face, cât de cât, „curăţenie" în acest „sistem corupt"! Este şi cazul!

 

 

Lasă un comentariu