„AFARĂ-I VOPSIT GARDU', ÎNĂUNTRU-I LEOPARDU'!"

Distribuie pe:

Citând (cu aproximaţie) un clasic în viaţă, declar că m-am săturat de… Ungaria! Toată ziua-bună ziua, altceva nu aud şi nu văd, în presă şi pe reţelele de socializare, în tot haosul ăsta migraţionist, decât poveşti şi imagini despre isprăvile şi bărbăţia noului „cruciat al Europei", Viktor Orbán, şi despre măreţul lui gard de sârmă ghimpată - când demonizat, când aclamat - în care înfăşoară Ungaria mai fedeleş decât într-un cuib de vulturoaică gestantă.

La început, ideea mi s-a părut interesantă şi salutară - pentru ţara vecină, capabilă de a mai fluidiza valul de refugiaţi, vecină fiind ea, la rându-i, cu Austria, care e vecină cu Germania, care e vecină cu Franţa, din care se poate ajunge în Anglia, de unde… treaba fiecăruia unde vrea să meargă…, fiindcă, oricum, pe migranţi nu-i interesează decât standardul nemţesc şi promisiunile cancelarului cu ochi de viorea. Măcar aparent, aceasta fiind versiunea oficială!

Iată însă că Mutter Merkel a dat-o în bară şi a scăpat hăţurile, fapt ce a pus Europa pe jar nu doar sub aspectul material al problemei, ci mai ales în plan social-religios - ca să mă exprim eufemistic -, la orizont profilându-se deloc fascinanta imagine a aşa-zisului Califat Islamic şi a tehnicilor acestuia de intimidare - în numele lui Allah! - deja notorii: execuţii publice, detonări sinucigaşe, distrugerea bisericilor şi a artefactelor, violarea şi asasinarea „prăzii (creştine, mozaice, budhiste etc.) de război", inclusiv (sau mai ales) din rândurile populaţiei civile.

În context, temperamentală şi paprikată, prima care a sărit să… salveze Europa a fost Ungaria, desfăşurând tone de sârmă la graniţă, pentru a opri valul migrator. Bravo ei! „Nu ştiu alţii cum sunt"…, vorba lui Creangă, dar în Estul ăsta sălbatic se potriveşte. „Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii", chiar dacă eşti în NATO şi UE! Pe bună dreptate, Kelemen Hunor, preşedintele UDMR cu dublă cetăţenie (română şi ungară) susţine că „Uniunea Europeană este incapabilă de a gestiona criza migranţilor, nu are posibilitatea şi capacitatea colectivă, nu este pregătită să facă faţă unei astfel de provocări". „În primul rând - declara el, evident calm, pentru Agerpres - vreau să subliniez că nu trebuie să ne isterizăm, să luăm toată chestia asta ca ceva împotriva României, şi nu trebuie să se folosească pentru a agrava oricum relaţiile nu prea bune dintre cele două guverne, pentru că nu este cazul. (...) Eu cred că orice abordare sentimentală, visceral, nu e în regulă. Trebuie să vedem partea raţională, să vedem de ce am ajuns aici, şi trebuie să ştim, şi să spunem acest lucru, că nu este împotriva noastră, nu este împotriva României, a cetăţenilor români, şi nu împiedică circulaţia liberă între cele două state, în interiorul UE. (…) Sigur că, la noi, în această parte a Europei, zidul, gardul nu are o conotaţie pozitivă, nu are cum să aibă o conotaţie pozitivă. Niciodată nu ne bucură un zid, nu ne bucură un gard. Dar, în acelaşi timp, trebuie să spunem, de la bun început, că această soluţie a Guvernului ungar nu este împotriva României, nu este împotriva românilor, nu este împotriva cetăţenilor români, nu este împotriva cetăţenilor europeni. Că noi nici până acum nu am folosit graniţa verde, cum se spune, ci am folosit traseele principale, în mod legal. Noi niciodată nu am trecut, nici când ne-am dus spre Vest, nici când am venit dinspre Vest, şi nici alţi cetăţeni, din celelalte state, nu au folosit metoda ilegală de a trece graniţa. Deci, nu este împotriva noastră. Este împotriva celor care trec graniţa ilegal şi este pentru a proteja graniţa, până la urmă. Deci, nu trebuie să vedem această soluţie ca pe ceva care ne desparte, care ne pune într-o situaţie dificilă. Fiindcă, pentru noi, sunt convins, pentru cetăţenii români, pentru maghiarii din România şi pentru orice cetăţean europen acestgard nu va afecta nimic, nu va împiedica libera circulaţie. (…) Pe de altă parte, trebuie să vedem şi un alt aspect. Că Ungaria vine cu gardul spre noi, în România, spre râul Mureş, şi eventual dincolo de Mureş, pe o lungime de 20-25 de kilometri, şi prin acest gard s-ar putea să împingă ruta refugiaţilor, a migranţilor, spre Croaţia, spre Slovenia, şi nu în sus, către România. Deci, nu vor veni spre noi, pentru că ştiu că este un gard şi acolo, şi acest lucru înseamnă că România nu se va confrunta cu un val uriaş. (...) Nici România nu e pregătită pentru a primi 20-30-40 de mii de migranţi în acest moment, aşa cum nici Ungaria nu era pregătită pentru o astfel de situaţie, şi nu este pregătită nicio ţară din UE. Dacă vreţi,

într-un fel, acest gard şi această soluţie s-ar putea, vrând-nevrând, să ne ajute, în sensul că rutele ocolitoare vor fi în altă direcţie, şi nu spre România, pentru cei care caută o intrare în spaţiul UE. Important este să nu ne isterizăm".

Nu ne isterizăm, fireşte, fiindcă, oricum, nu ne-ar servi la nimic. Nu se isterizează, contrar aparenţelor, chiar deloc, nici Viktor Orban, personaj versatil, isteţ, care îşi consolidează, pas cu pas, o carieră politică de anvergură, în ţara sa, subţiind electoratul preopinenţilor de la Jobbik, şi speculând orice oportunitate îi sare în braţe. Deci, nu vom fi atât de naivi imaginându-ne că premierul ungur se prăpădeşte de dragul Europei - căreia, acum, îi spală „şosetele murdare" - şi, mai ales, de grija vecinilor. Desigur, de ochii lumii, Germania, Danemarca, Belgia etc. şi alte state din „lumea bună" îl vor muştrului, dar… nimic nu e gratis pe lumea asta! Am putea cita chiar şi aforismul lui Murphy: „Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită". Cât de „bună"…. se va vedea!

Ca şi Serbia, Croaţia are şi ea sârmă ghimpată la graniţa cu ungurii, pe 41 de kilometri de frontieră. „Oricum, puterea reală nu constă într-un gard - a declarat Viktor Orbán. - Am trimis echipaje de poliţie şi de militari la graniţă. Acest lucru ar trebui să transmită clar faptul că, deşi imigranţii au dreptul să depună cereri pentru azil, ei trebuie să respecte regulile noastre". Aşa ar trebui. Iată însă că, şi în situaţia aceasta, „afară-i vopsit gardu', înăuntru-i leopardu'"! „Croaţia nu mai poate primi imigranţi" - a anunţat joi ministrul de Interne croat, Ranko Ostojic, în situaţia în care, după ce Ungaria şi-a închis graniţa cu Serbia. 6.500 de persoane au intrat în Croaţia în ultimele 24 de ore. Încercând să ajungă în vestul Europei, acestea intră pe teritoriul croat. Autorităţile croate le oferă o călătorie sigură până la centrele de primire din jurul Zagrebului, dar cei care nu solicită azil vor fi consideraţi imigranţi ilegali. Pe de altă parte, forţe de ordine croate au fost desfăşurate în jurul unui hotel, situat în suburbiile capitalei - Zagreb, unde sunt găzduiţi sute de migranţi zgomotoşi şi nervoşi, unii strigând: «Libertate! Libertate!», după cum au arătat imaginile televizate, în timp ce alţii aruncau suluri de hârtie igienică de la balcoanele şi ferestrele hotelului."

Şi, totuşi, „vrei - nu vrei, bea, Grigore, aghiazmă!"

„Ungaria este pe punctul de a bloca aderarea Croaţiei, în condiţiile în care Zagrebul eşuează în a apăra frontierele externe ale blocului comunitar" - a declarat un înalt consilier al premierului ungar Viktor Orban, citat de Reuters.

„Dacă Croaţia ridică mâinile şi spune: «Nu, nu vreau să apăr frontierele!», atunci, Ungaria nu poate spune decât că aceasta nu este pregătită să adere la Schengen când va veni momentul să fie luată această decizie", a declarat Antal Rogan, şeful cabinetului politic al lui Viktor Orbán, pentru postul InfoRadio. - O condiţie pentru intrarea în zona Schengen este ca ţara să se angajeze să apere frontierele externe ale Europei. Dacă nu reuşeşte să facă acest lucru într-un mod atât de vizibil, atunci nu este pregătită să fie membră Schengen".

Şantaj pe faţă, aşadar! Aviz amatoarelor: România şi Bulgaria!!! Mai e ceva de comentat?

Pupăză peste colac, parcă în bătaie de joc, după toată agitaţia şi suspinele de admiraţie produse la nivel internaţional, Viktor Orban dixit: „Suntem gata să discutăm despre cote, însă exclusiv pe bază voluntară şi numai când fluxul de imigranţi a luat sfârşit". Adică…. Never! Niciodată! Mai mult decât atât, într-un interviu apărut miercuri în «Die Presse» şi «Die Welt», referindu-se la Convenţia de la Geneva, premierul a declarat că „aceia care solicită azil nu au de ales între ţări. Ei au dreptul la protecţie, însă acea protecţie ar trebui asigurată de ţările vecine, şi apoi ei pot depune o cerere să se mute într-o a treia ţară."

Sincer, nu prea înţeleg ce melodie cântă, şi a cui! Aici pare a-i ţine isonul doamnei Merkel, privid relocarea transfugilor! Motivaţia e logică, dar sună şi un pic ruseşte: „Comunitatea internaţională nu-şi poate face un scop din găzduirea tuturor refugiaţilor; toţi sirienii care îşi părăsesc ţara nu pot reprezenta un obiectiv. Trebuie să depunem eforturi la nivel politic pentru a face ca Siria să fie din nou o ţară în care se poate locui" Pe de altă parte, Viktor Orbán şi-a repetat convingerea că imigranţii sunt o ameninţare la adresa identităţii Europei şi că eforturile guvernelor din Vest de integrare a comunităţilor musulmane au eşuat: „Noi, ungurii, nu vrem societăţi paralele, întrucât creştinii, la nivel numeric, ar avea de pierdut; dacă permitem accesul musulmanilor pe continent, ei vor fi în curând mai numeroşi decât noi. Imigranţii musulmani vor o viaţă mai bună în Europa, dar nu îşi vor schimba atitudinea sau cultura - o «iluzie a multor europeni".

Aşa-i! Foarte adevărat. Dar să ne întoarcem la „oile noastre"! Unde am rămas? A, da, la Croaţia! Dacă nu-i lasă pe refugiaţi să se relaxeze la Zagreb, Ungaria îi va pune piedică la aderare. Nimic nou, se poartă şi la case mai mari! Probabil că vor ceda şi croaţii. „Scopul scuză mijloacele"! Ştiţi cum se spune: „În război şi-n dragoste, toate mijloacele sunt permise"! Se spune. Şi se şi face!

Despre taberele noastre deja pregătite pentru refugiaţi, la Moraviţa şi Beba Veche, nu vă mai spun. Nici n-aş şti ce să vă spun. Normal ar fi fost ca dragul nostru CSAT să anunţe poporul ăsta român, de care toată lumea îşi bate joc, că vin musafirii. Să tăiem şi noi viţelul cel gras, fiindcă porcul e „cerdo haram" - murdăreşte orice atinge! (Ştie el, Cătălin Berenghi, ce trebuie făcut!)

Aşa că… veniţi! Privighetoarea nu mai cântă - i-au tăiat limba zburdalnicii vânători protejaţi de veghetorii Ţării. Şi liliacul s-a uscat, fiindcă a fost secetă şi ţevile de la irigaţii s-au dus cu vaporul pe Marea cea mare. A mai rămas doar speranţa, ea totdeauna moare ultima. Dar asta-i altă temă, pentru vremuri de mai calmă zăbavă.

Doamne, ocroteşte-i, măcar Tu, pe români! Că de Ungaria m-am săturat, iar despre ai noştri nici nu mai vorbesc!

 

Lasă un comentariu