Părintele dr. Gheorghe Nicolae Şincan răspunde, prin demersurile sale editoriale, indirect, la întrebările pe care şi le pun cei care scriu, legate de locul şi rostul cărţilor în viaţa noastră. Iar răspunsul său este că merită să scrii cărţi, că eforturile de creaţie nu sunt zadarnice, că lectura nu a putut fi scoasă din viaţa celor care ştiu ce preţ are pentru noi ceea ce ne-a fost dat de la început: cuvântul. Cuvântul care mărturiseşte, cuvântul care zideşte în noi sensuri existenţiale, care ne face să ne cunoaştem pe noi mai bine şi să-i înţelegem cum trebuie pe ceilalţi.
Cuvântul de învăţătură, în semnificaţiile sintagmei, nu poate fi nici încrâncenat, nici dojenitor, nici... sofisticat. El trebuie să găsească mereu drumul cel mai scurt spre inima şi mintea celui care vrea să ia aminte la mesajul care vine spre el cu iubire, cu credinţă.
Părintele Gheorghe Nicolae Şincan a reuşit, cu răbdare şi cu tact, să dea mereu consistenţă cuvântului său de învăţătură, turnând miere dar şi sare, blândeţe, bunătate, pentru ca misiunea lui să nu fie predică în pustie.
De ani buni, preacucernicul părinte Şincan, cum îi spunem cei care-i ascultăm cuvântul, înţelegând că timpul din faţa altarului nu este de-ajuns pentru dialogul său cu enoriaşii, reuşeşte să rămână în tovărăşia acestora, cu timp şi fără de timp, prin cărţile pe care le dăruieşte cu râvnă şi tenacitate, cu perseverenţă şi rigoare, spre a fi de folos în... îndreptare, în a-l face pe credincios nu doar să-şi sporească încrederea şi respectul de sine, ci şi să-L simtă mereu în tovărăşia lui pe Tatăl Ceresc.
Pe Cel care, în tăcere, veghează drumul fiecăruia în parte, ascultându-i nu doar rugăciunile, ci şi... tăcerile, cum frumos sugerează titlul inspirat al acestei cărţi, cum bine au fost găsite mai toate titlurile cărţilor părintelui Gheorghe Nicolae Şincan, din ce în ce mai multe, mai frumoase, mai utile.
Am apreciat de la bun început la autorul acestei cărţi inteligenţa cu care aduce în armonie vorba de duh, cu duhul credinţei, abilitatea cu care topeşte în conţinuturi noi ştiute şi neştiute poveşti ale lumii acesteia, pentru ca în noua formă să poată ajunge uşor la cel care se caută pe sine, la cel care-L caută pe Dumnezeu.
Harul de povestitor al părintelui Gheorghe Nicolae Şincan e de notorietate, iar cei care-L ascultă apreciază doza de anecdotic, tonul hâtru, umorul, ironia discretă, subtilitatea sugestiei ori încărcătura de simboluri, tentaţia aforisticului. Dar şi vocea, care îşi probează, liturghie de liturghie, calităţi artistice.
Mai e încă ceva ce se detaşează din cărţile părintelui Gheorghe Nicolae Şincan: pledoaria pentru valorile credinţei noastre, ale istoriei, ale neamului nostru.
„Dumnezeu aude tăcerile noastre"*) - ne spune părintele Gheorghe Nicolae Şincan, sugerând însă, fără echivoc, că El ne aude şi rugăciunile noastre, căci acel care se roagă are privilegiul de a sta de vorbă cu Dumnezeu.
Pr.dr. Gheorghe Nicolae Şincan, „Dumnezeu aude tăcerile noastre", Editura „Vatra veche", 2015
