„Schimba-ţi stăpânul!"
Un servitor avea un stăpân foarte rău. Îl făcea să muncească din greu şi mereu îl certa, îl pedepsea şi îi amăra zilele. Într-o seară, rupt de oboseală, aproape disperat, căci stăpânul mânios îl ocărâse, în tot felul, şi era aproape să-l lovească, chiar înainte de cină, încât nu i-a mai venit nici să mănânce, ca să se liniştească puţin a ieşit la stradă şi s-a aşezat trist pe o buturugă. După puţin timp, aude pe cineva că vine tot fluierând spre el. Era un alt servitor, prieten de-al lui. Când ajunse la el, se opri şi intră în vorbă cu el. Acesta începu să se plângă, în şoaptă, ca nu cumva să-l audă stăpânul. Prietenul său, care era plin de veselie, îi spuse scurt. „Măi, schimbă-ţi stăpânul! Aşa a fost şi al meu, dar l-am schimbat şi acum o duc bine, căci acesta se poartă frumos cu mine, eu îmi fac lucrul şi sunt plin de veselie. Schimbă-ţi stăpânul!" La câţi chinuiţi de diavol nu ar trebui să li se spună: „Schimbă-ţi stăpânul!"
Provocările mâniei
Întotdeauna pentru ceartă trebuie două persoane. Unul singur nu se poate certa. De aceea, e bine, când cineva începe cearta, celălalt să plece. Uneori, însă, nici atunci nu scapi uşor. Aşa a păţit Socrate. Soţia lui, Xantipa, într-o zi a pornit o ceartă. El a căutat să tacă, dar ea era prea aprinsă de mânie, şi de teama ca nu cumva să se aprindă şi el, se sculă, ieşi din casă şi se aşeză la stradă, lângă gard. Ea avea însă chef de ceartă şi plecarea lui a înfuriat-o mai tare. Numaidecât luă o găleată plină cu apă şi peste gard o aruncă în capul lui. Ud, leoarcă, el o privi liniştit şi îi zice: „După tunete şi trăsnete, de obicei vine ploaie".
Biblia spune: „Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz."
(Proverbe, capitolul nr. 16, versetul nr. 32)
Mânia
Doi băieţi se jucau vara în praful din mijlocul drumului. Fiecare căuta să adune, cât mai mult praf. Unul dintre ei intrase în teritoriul celuilalt, care se înfurie foc. În mânia lui, apuca praf cu amândouă mâinile şi voia să-l arunce în ochii celuilalt, dar cum sufla vânt din direcţia opusă, tot praful a fost adus în ochii lui. Totdeauna mâniosul îşi face lui însuşi rău. Biblia spune: „Un înfuriat face multe păcate".
(Proverbe, capitolul nr. 29, versetul nr. 22)
