Presa cârcotaşă a făcut mare haz de recenta găselniţă a aleşilor poporului, care au pus ordine printre câinii de la stânele de oi, în funcţie de aria geografică: la şes, o turmă de oi poate fi păzită de un câine; la deal - de doi câini, iar la munte - de trei câini. Dulăii care depăşesc „cotele" stabilite pot fi (şi chiar sunt) împuşcaţi pe loc, iar proprietarii de mioare se aleg cu amenzi contravenţionale de la 500 la 1.500 de lei, conform unui măreţ amendament la Legea Vânătorii.
În realitate, faptul că făcătorii de legi, ordine şi decrete au dat iama în strunga oilor n-are de ce să ne mire prea tare: de-a lungul zbuciumatei lor istorii postdecembriste, ei au mai legiferat în sfera zoologiei, căznindu-se, de fiecare dată să emane legi bune, drepte şi naţiei de folos. De exemplu, acum vreo zece ani, îi pălise, dintr-odată, grija porcilor: gospodarii nu mai aveau voie să-şi sacrifice godacii în mod tradiţional, prin metode moştenite din moşi-strămoşi, ci, potrivit standardelor UE-NATO, adică prin utilizarea pistolului cu glonţ liber, prin electrocutare sau expunere la dioxid de carbon. Toate astea, după ce porcul va fi fost anesteziat cu ajutorul pistolului cu glonţ tranchilizant sau prin electronarcoză urmată de pierderea cunoştinţei. Şi, foarte important: înainte de sacrificare, porcul nu trebuia hăituit ori stresat în vreun fel, dimpotrivă, gospodarii aveau obligaţia de a-i da apă, să bea pe săturate. Nu s-a ţinut însă cont de situaţiile imprevi-zibile ce pot apărea în aplicarea noilor prevederi, şi care au chiar apărut: vrând el să respecte standardele europene, un unchiaş de prin Vrancea, dotat cu pistol şi scaun electric, tocmai se pregătea să-i facă de petrecanie porcului din dotare, când a constatat că acesta se făcuse atât de mare încât nu-l putea scoate din coteţ. A încercat să-l ademenească, i-a vorbit frumos, s-a rugat de el, dar porcul, sfidând reglementările euroatlantice, nu se dădea dus din incintă, aruncând priviri ameninţătoare celor veniţi să-l trimită pe lumea cealaltă. Legiuitorii au promis că vor emite norme suplimentare, prin care să se precizeze cum să dărâmi coteţul fără să stresezi porcul, dar nu le-au mai emis până în ziua de azi fiindcă, între timp, alte şi alte priorităţi legislative s-au năpustit ca un tăvălug pe capul lor.
…Delfinii, de exemplu: dl Remus Cernea, deputat şi - spun gurile rele - aspirant la fotoliul rămas liber în urma dlui Oprescu, este iniţiatorul unui proiect de lege prin care urmează ca aceste simpatice vieţuitoare să fie recunoscute drept „persoane non-umane", „datorită inteligenţei lor, complexităţii relaţiilor sociale pe care le au şi abilităţii de a comunica, inclusiv cu oamenii". Spre deosebire - ne dăm şi noi cu părerea - de rechini, care nu sunt simpatici, nu stabilesc relaţii sociale, cât despre comunicarea cu oamenii, mai bine să nu vorbim, de aceea colegii dlui Cernea n-ar trebui să se lase mai prejos, ci să propună o lege prin care acest peşte odios să fie declarat „persona non-grata".
Revenind la oile noastre şi la câinii care le păzesc: facem, ce facem şi tot la „Mioriţa" ajungem, atâta că, de astă dată, baciul moldovean, şi cu cel vrâncean şi cu cel ungurean au uitat de vechile dispute şi duşmănii şi s-au plâns autorităţilor că, odată cu limitarea numărului de câini şi împuşcarea celor „excedentari", lupii, râşii, urşii, vulpile şi alte fiare sălbatice intră-n turmă ca-n brânză, înşfăcând mioarele şi înfruptându-se din ele după pofta inimii. „Am cinci câini şi toată seara vine lupul. Am dat 15 milioane pe un câine, îl pune jos, îl flocăie, ziua ailaltă iar vine, prinde o oaie … şi cu doi câini n-ai ce face", mărturiseşte, cu obidă, un cioban din zona Păltinişului…
…Care cioban ar face bine să nu mai comenteze atâta: n-ar fi exclus ca, în zelul lor de a legifera tot ce mişcă pe pământ şi în apă, aleşii să poruncească nu doar împuşcarea câinilor, ci şi flocăirea oilor care behăie prea tare, ca să facă din ele…mantale pentru lupii din Camere.
